Photographie- Gabrielle Kacet

"Ma uit la Revolutie"

2012-01-20T06:02:00.000-08:00

Era prin decembrie 89 si ne plimbam cu sufletele pline de un amestec de exaltare si emotie prin piata centrala a orasului. Vroiam "sa facem " ceva , desi la 18 ani nu stiam prea bine ce. Si imi vine imi minte o conversatie de atunci auzita undeva :
-"Ce faceti draga?"
-"Uite bine, ne uitam la Revolutie, soacra-mea face mancare , copiii is prin oras. Voi?"
-"Si noi , prin casa.Treceti deseara sa bem un spritz"
-"Hai ca trecem"

In Romania anilor aceeia, Revolutia a fost prima care s-a desfasurat "la televizor ", in direct.
Si acum , vazand imaginile pe net de data asta , mi-am adus aminte de anii aceeia. De Piata Universitatii, de cei infiltrati cu grija seara printre studenti pentru a discredita tot ce se putea si mai ales de vorbele acelea ale omului simplu , blazat, dezinteresat, amortit, caruia ii ramane doar manifestarea aceea voyeurista de a "se uita ", ca si alte instincte de baza adica de " a bea " si de " a manca" .

Totul mi se pare o imensa ipocrizie....

M-am uitat si la crainicile invinetite de ura care prezentau evenimentele- gandidu-ma oare un jurnalist de stiri nu ar trebui sa fie impartial , sa descrie ce vede , sa nu improaste cu invective ? De la inaltimea salariilor de mii de euro din televiziunea privata, chiar pot sa cred oare ca domnisoarele cu pricina plang de mila pensionarilor lesinati de foame?

M-am uitat la cei cativa lideri de opozitie care incearca sa confiste o miscare care poate e autentica .Pentru ca sunt sigura ca sunt multi acolo care au ajuns la limita , care nu mai suporta si li se pare nedrept ce se intampla. Totul devine scabros cand un personaj apare ieri in Playboy azi in Piata . Cand altii se folosesc de nenorocirea oamenilor pentru a castiga capital politic, marionete debile care se trag de sfori unii pe altii, curve politice in toate regula, sacali care au simtit ca e rost de haleala....

M-am uitat la un presedinte care se poarta ca un copil alintat si suparat dupa ce a provocat demisia unui om care - trebuie sa recunoastem- a muncit enorm si a facut ceea ce nici un roman nu a facut....Mi-am adus aminte de poza lui cu Udrea si cu fetele langa brad. Bradul acela hidos alb , de plastic....

Am vrut sa vad - in calitate de fotografi - ce fac "profesorii "de fotografie din Romania. Iata e un eveniment. Ce fac cei din "Bucurestiul drag"? Sau nu mai e asa drag?Nu mai e rost de iesit la pozat? E mai greu acum , nu? Ce face dl Lazar , care se plange ca ii tot fura unii pozele , ce fac toti cei care posteaza pe BOG, ce fac asa zisii "fotojurnalisti"? Nu fac nimic. Nu am vazut absolut nimic . E rusinos domnilor ! Parca dl Pandele sau mai stiu eu care urcau pe tancuri si faceau poze in 89 .Ce fac acum? Permiteti-mi sa cred ca fac ce face cainele cand nu are ce face.....
Si mai spuneti ca ati ales sa deveniti formatori de opinie , formatori de fotografi in Romania!
Da ,sigur pozele se fac la iesirea cu bicla si la o agapa la chinezesc....Dar nu va mai dati de ceasul mortii domnilor daca vin fotoreporteri straini si fac poze mai bune! Ati demonstrat inca o data ca sunteti niste nulitati!

Asa ca mai bine stati dragilor in casa si va uitati la "Revolutie"!

Femeia - bucata de carne

2011-12-21T14:42:00.000-08:00

Stateam si ma uitam pe ziarele din Romania . Se pare ca o problema de interes "national" este in ultimii ani greutatea femeii. Sa luam de pilda o femeie care a nascut si care e "vedeta" . Nu insist asupra termenului acesta la romani- stiut fiind ca multe din doamne sunt ceea ce in alte tari se cheama simplu prostituate.
Dar sa zicem ca nefericita a nascut. Presa vuieste. Cate kilograme a luat in sarcina? Si mai ales cate a dat jos dupa si in cat timp.A ramas cu celulita? Cu burta? Cu gusa? Cu sanii lasati? E grav! Nu a ramas, e bine, dar se discuta despre cum a facut sa nu ramana. Si in cat timp? Se fac statistici- iata individa la zece zile dupa nastere, iat-o si la o luna si la doua, etc.Unele intra in jocul acesta si incep sa isi dea cu parerea despre cum au facut ele sa "scape " de aceste kilograme. Apar pe la diverse emisiuni, discuta despre ce au mancat ,ce n-au mancat , cum au facut ele masaj cu apa vie si asa mai departe.

Altele intra si mai rau in hora , fac eforturi, mananca apa cu lamaie, se maseaza de zor pe bani grei , pentru ca apoi sa iasa pe "podium" . Unde defileaza ca niste biete animale chinuite , dar pline de mandrie ca au reusit. Au reusit ce? Inutil de spus ca nu alapteaza si ca au angajat cateva bone pentru copil.Care da, e superb saracul!Asa era ultima oara cand l-au vazut cel putin!
Defileaza pe niste bani e drept, dar e vorba de femei care au un trai confortabil , deci nu o fac pentru bani! Peste ani, micutul sau micutii vor vedea poza mamei goala in playboy sau o poza cu un designer tinand intre dinti sutienul mamicii.... Foarte bine , nu ?

De cand sunt aici nu am vazut sa se scrie intr-un ziar cate kilograme a slabit sau s-a ingrasat X sau Y. Nu intereseaza pe nimeni. A facut cineva un copil? Sa ii traiasca. E logic ca mama sa revina la greutatea de dinainte, asa se considera. Nu revine, sa fie sanatoasa, o priveste. Nu se vorbeste printre femeile gravide de asta. Se vorbeste despre ingrijirea copilului , despre carucior, alaptat, etc. Se ingrasa mult mama dupa nastere- da , poate ca e stresata, poate ca sta mult acasa si nu reia rapid activitatile sau serviciul , nu stiu fiecare cu treaba ei, dar nu discuta si nu insista nimeni pe chestia asta. Si va jur ca toate femeile pe care le-am vazut aici- absolut toate si am vazut multe- au revenit la aceeasi forma de dinainte , fara sa faca nici un efort- cum legea impune ca la doua luni dupa nastere sa revii in "campul muncii " , fetele au trecut la treaba si kilogramele s-au dus si fara "uleiul miracol sau regimul nu stiu de care".

De ce in Romania trebuie sa te simti controlata in fiecare moment , mai ales de catre femei care se uita de jos in sus si unele te si intreaba cate kile ai dat sau nu jos? E efectul ziarelor si a emisiunilor tele . Se promoveaza pitipoance siliconate, si desi nimeni nu e de acord toata lumea o face- le vezi peste tot si se discuta de asta peste tot.

Mie mi se par vulgare cel putin doua lucruri in viata.

Primul e sa discuti despre bani. Da, mi se pare vulgar sa incepi sa SPUI cat a costat una sau alta , sa cuantifici o rochie sau un pantof sau un obiect, dupa cum mi se pare vulgar sa INTREBI pe cineva cat a costat una sau alta.Vrea sa spuna el, sa spuna, e ok, dar nu se intreaba, oameni buni!

Al doilea lucru care mi se pare vulgar este sa intrebi pe cineva cate kilograme are. Reduci omul din fata ta la o bucata de carne la macelarie.Mai rau -sa intrebi cate a luat ,cate va da jos sau cate a dat jos. Ca si cum alta preocupare in viata nu ar avea. Ca si cum nu ar corespunde societatii perfecte unde traieste si trebuie sa ia masuri.

Am vazut o emisiune depsre conditia femeii in Italia , despre toate aceste "asistente " care fac pe proastele langa domni imbracati in costum pe la emisiuni tele. Da , ei in costum cravata, cu pantofi si ceasuri scumpe, semnul reusitei sociale, ele goale, cu ata-in fund- semnul degradarii conditiei feminine. Care e diferenta intre a pune unei femei o burka pe cap- voalul acela negru unde nici ochii nu se vad si a-i pune o ata in fund si a o aduce pe o scena ? Ambele sunt sclave, dar macar ala de i-a pus burka poate o vroia numai pentru el ....

Si tot in acea emisiune o femeie militanta contra acestor practici in televiziune contra acestor umilinte permanente, se intreba de ce a a ajuns sa gandeasca precum un barbat. Adica zicea "domle am ajuns sa ma uit la o femeie si sa imi zic ce buna a asta, ce tate sau ce cur are! Si nu e normal, sunt atrasa de barbati, dar am ajuns sa zic asta cu lejeritate!Pentru ca numai asta aud si numai asta vad in ziare"Si se intreba atunci ce e in capul unui barbat daca ea ca femeie a ajuns sa se uite la femei ca la bucati de carne?

Despre sinucidere

2011-12-12T13:24:00.000-08:00

Inca o artista s-a sinucis. Si inca un puhoi de pareri din partea colegilor de breasla, a vecinilor, a rudelor, a prietenilor. Ca avea sau nu motiv, in primul rand de asta vorbesc toti.

EU cred ca "MOTIVUL" nu conteaza. Un motiv care pentru mine nu are nicio importanta , pentru altul are dimensiuni catastrofale. Un lucru care mie sau tie ni se par greu de suportat, pentru altul nu are nu inseamna nimic. Ce stiu eu ce e in sufletul celuilalt si mai ales cum pot spune ca trebuia sa lupte , sa faca una sau alta? Cum pot sa imi permit sa incerc macar sa ghicesc cam ce ar fi simtit cineva si pentru ce asemenea gest?

Tot ce pot sa spun e ca toate religiile lumii sunt de acord. E un pacat. E un gest de autodistrugere.
Care e credincios zice ca Dumnezeu ne da bune si rele . Ca toti oamenii pe care ii trimite in calea noastra , buni sau rai sunt trimisi pentru a ne da o lectie. Ca trebuie sa invatam ceva din fiecare experienta placuta sau nu. Ca nu trebuie sa ne infuriem pe ei , ca e ca si cum ne-am infuria pe Dumnezeu ca EL i-a trimis.
DE pilda "suferintele in amor". Pentru mine, la mintea mea de acum , nu cred ca a trebui sa imi treaca prin cap sa ma supar sau mai rau sa sufar ca preopinentul Gicu ma minte, ma inseala sau ca nu da cu matura prin casa. Nefiind mama-sa pot sa zic ca il cunosc gata educat . Si tot nefiind mama-sa nu cred ca ar trebui sa semene cu mine. Sau sa gandeasca la fel ca mine.
Si acum trec pe partea bussiness . Zic unele sau unii" dar eu i-am oferit asta si asta si el sau ea , etc " So what? Nu e un bussiness dragii mei. Oferi pentru ca vrei tu. Vrea si el sau ea sa ofere cu atat mai bine, nu vrea asta e. Nu trebuie cautate motive. Sunt entitati umane diferite de voi, educate de altii , care fac ce vor ele . Take it or leave it!

Imi pot imagina ca un artist de pilda sufera ca nu are succes, ca altii au, ca de ce ei si nu el, etc.
S-a gandit sa schimbe ceva? Meseria chiar? De ce nu, nu e nimeni condamnat sa faca acelasi lucru si aceeasi meserie tot timpul. Apreciez enorm oamenii care au puterea de a schimba, de a face o "reconversie" , de a se "umili" chiar- desi munca nu e niciodata o umilinta, dar cateodata in fata societatii asa e vazut...
Am cunoscut indivizi care erau chelneri in timp ce faceau studii superioare sau care erau brancardieri in America pe perioada cand isi echivalau studiile in medicina. Cred ca acestia sunt oameni care SE iubesc. Ei pe ei . Si care cauta sa evolueze.

Pentru ca pana la urma e vorba de Iubirea aceea pe care daca nici tie nu poti sa o dai , nu prea cred ca o poti da la altii.

P. S. Am avut o scurta perioada in care am facut lampi. Pictura pe matase , fiecare era unica si aveau alta culoare etc. De aceea am pus poza asta. Ce legatura cu sinuciderile?
Are legatura si inca cum . DE pilda cum poti ucide un gand, o idee , un vis.... E tot o forma de distrugere si asta....

LE JARDIN SECRET

2011-11-29T02:48:00.000-08:00

Nu stiam ce inseamna asta. Adica stiam ce inseamna fiecare cuvant , dar intelesul propozitiei imi scapa. Colegul mesteca alene painea data de bucataria spitalului si vorbea calm.
" Fiecare are "son jardin secret"
WTF e asta , ma gandeam, dar zambeam dulce dand ca o cunoscatoare din cap.

La epoca respectiva aveam vreo doua luni de cand eram in Franta.Si destul ca eram straina, nu vroiam sa fiu luata drept o debila. Asa ca orice imi povesteau ei , eu deja stiam, eram la curent :)
Si ei bine acuma stiu si cum vine treaba cu gradina. Ce inteleg ei prin "jardin secret" e partea aceea a fiecaruia pe care nu o stie nimeni.
Ei ii zic "gradina" - si evident in mintea celui care aude se profileaza o imagine idilica cu plante, arbori, pajiste, etc. Adica ceva frumos, ingrijit- ca de o gradina trebuie sa ai grija, nu?
Adica pe scurt- sa zicem ca unul are o amanta - deci asta e "gradina "omului.
Altul bea pe furis sau mai ia cate un "stimulent" - deci alt tip de "gradina"
Altul se uita ore intregi pe zi la filme porno, altul are tendinte catre cei de acelasi sex, altul se excita cand vede violenta ,altul se gandeste in taina la o colega , ma rog cica fiecare are "gradina " cu pricina.

Ei si cum o "gradina " e proprietate privata , nu trebuie atinsa .
Se mai zice pe aici ca in cuplu fiecare trebuie sa respecte gradina celuilalt .

Cineva imi spunea poetic " gradina secreta e ca o floare care isi deschise corola cand afara ninge" . Pentru ea era placerea ascunsa de a flirta cu alti barbati , simtindu-se neglijata de sot. Flirtul incepea cu priviri, cu gene tremurande , dar fereasca Dumnezeu ca preopinentul sa puna mana ca era fript si se trezea cu doua palme care vroiau sa zica "ce iti inchipui , ba , nesimtitule !!!"Si a doua zi madama se dadea aproape "violata" .
De ce nu ar incerca sa isi recucereasca sotul, nu ar fi mai onest? In fine...

Alta tipa se intreba "dar de ce gradina secreta trebuie sa fie doar in raport cu barbatii? Ea nu marturisea ce se gasea in gradina ei , doar ca vizitele se faceau pe intuneric in fiecare seara inainte de culcare.

E bine sa ai o asemenea gradina ? Ma intrebam asa , privind prin ziare multitudinea de agresiuni , mai ales sexuale din ultima vreme.
Un caz infiorator a fost cel al unei fetite violate si ucise la 200 de metri de casa de catre un prieten al tatalui ei- un om cu doi copii care si el fusese abuzat de un unchi la 12 ani.
Altul al unei fete de 14 ani si ea violata si ucisa intr-o padure de langa o scoala privata cu pretentii si cu taxe foarte scumpe , de catre un coleg . Doar ca acel coleg mai fusese condamnat pentru viol cu doi ani inainte si eliberat , judecatorul spunand ca poate fi reintegrat int-o scoala normala.
Tot gradini secrete si astea....

Si daca nimeresti in gradina cuiva fara sa vrei? Iesi tiptil , cred , asa ar trebui.Si daca vezi ca in gradina cu pricina cineva isi face rau , sau face rau celorlalti ? Politetea franzuteasca obliga- repet- iesi tiptil...

Ora de fotografie

2011-11-28T12:37:00.000-08:00

Azi din inatamplare am dat peste un canal unde era o emisiune despre fotografie.
Era un profesor-numele nu are importanta.
Erau si sapte indivizi care faceau un stagiu cu acesta.
In primul rand oamenii si-au aratat portofoliile. De toate- de la sange peste tot la un japonez la portrete de femei care privesc inainte cu hotarare ,la moda, la colaje, la imagini "recompuse" prin oglinzi, etc.

Apoi s-a trecut la exercitiul propriuzis .
Si cei sapte au fost dusi intr-o camera .
Cu peretii albi, cu solul alb, cu o fereastra.
Cu o femeie goala care astepta acolo.
Si cu tema de a face o fotografie utilizand o singura sursa de lumina continua.

Timp -cinsprezece minute.
Asistent- proful.

O ora dupa pentru a alege o poza si a o prelucra eventual.

Vreo doi au facut o poza cu modelul in picioare uitandu-se la camera sau vazut din spate.
Unul a facut un highkey cu mana modelului trecut peste fese- geometric, se vad numai fundul si mana inscrise intr-un patrat.
Altul -modelul stand in fund vazut din spate si cu o mana care pare ca "se ridica " pe verticala- in ideea ca fie e un barbat fie o femeie , nu conteaza- idee care marturiseste i-a venit cand prelucra pozele.
Altul a pus lumina ca o raza peste ochi si tot restul se ghiceste in penumbra.
Altul a pus modelul ca un fetus care isi tine capul intr-o parte cu rusine parca.
Alta a facut o poza in care modelul isi tine capul cu mainile intr-o pozitie fortata ,se uita drept la camera , mainile sunt incrusisate in spate si strang fata -ceva de genul coperta de moda.

Concluzia profesorului a fost trista pentru participanti.

" Asta am vazut de sute de ori. Sunteti batrani , dragii mei".

Si mai amintesc cateva sfaturi date in timpul emisiunii.
"Fotografia se face de unul singur"
" Asculta-ti vocea ta interioara si fotografiaza ce iti face intradevar placere sa fotografiezi."

Noi aici nu facem asa!

2011-11-01T01:40:00.000-07:00

Scriam mai demult despre CERCUL DE SECURITATE pe care fiecare il are.
Locul acela unde tot ce se intampla e familiar, unde te simti sigur de tine, unde nu exista surprize neplacute, unde controlezi tot. De pilda, pentru o gospodina cercul de securitate va fi casa , bucataria, copiii, pentru un director de uzina lumea afacerilor, etc. Toti avem un cerc de securitate propriu. Tot ce depaseste acest cerc e NECUNOSCUTUL. De pilda gospodina nu se va simti bine daca cineva o provoaca la o discutie despre economie si nici directorul daca cineva il provoaca la o discutie despre sarmale. Frica , ANGOASA e la fel la nivel subconstient la prima vedere. Sa luam si alt exemplu. Esti educat intr-un fel , ai vazut ca acasa la voi mancati toti la masa la opt seara de pilda, iar duminica la pranz va reuneati in sufragerie. Era bine, confortabil, cald, in siguranta. Sa zicem ca apoi cunosti pe cineva si locuiesti cu acesta sau aceasta si el mananca in fata televizorului, sau unde apuca , nu are relatii prea stranse cu fratii si surorile si lui i se pare desuet sa mananci duminica la masa. Tie ti se pare oribil modul in care el sau ea vorbeste de ai lui si zici "bine ca la noi in familie nu e asa". Insa amandoi va simtiti bine in cercul vostru de securitate. Daca pe el sau ea l-ai pune sa se intalneasca si sa manance cu ai lui nu s-ar simti bine, si daca pe tine te-ar pune cineva sa mananci pe brate la un film, nu te-ai simti bine.

Cuplurile ajung chiar sa se desparta , pentru ca fiecare are un model de familie - ce a vazut acasa- si daca celalalt nu corespunde , relatia poate sa se degradeze rapid.

Aici unde sunt mi s-a spus de multe ori "noi asa facem", "asa e obiceiul" Am schimbat locul de munca-in acelasi domeniu , alta institutie - si mi s-a spus la fel - doar ca ceilalti faceau cu totul altceva decat primii.
Nu mai zic de religie , unde daca pui un sionist langa un ordodox , evident fiecare crede ca doar el are dreptate , ajungand pana la ce scriam mai demult ca mi-a spus un musulman cand i-am oferit o ciocolata "eu nu am nevoie de desert ca sa ma simt bine, imi ajunge ca sunt musulman- uitandu-se cu mila la noi, ceilalti care nu aveam sansa asta.

CE POTI FACE
1.TE ADAPTEZI. Din nevoie , din obligatie, din dragoste,interes, etc. Iti zici, lasa draga fac ca ei si gandesc ca mine. Simplu, fara bataie de cap.Ramai in cercul tau de securitate, inveti niste lucruri noi pentru ca TREBUIE si aici se opreste tot.

2. INTELEGI.Iti pui intrebarea ca o parte din ce spun ceilalti e corect. De ce nu? Poate au dreptate in anumita masura si unii si altii.Alegi ce crezi tu ca e bine din toate.Continui sa iti faci corect treaba , sa iti intelegi sotul sau sotia etc.

3. IESI DIN CERCUL DE SECURITATE. Da, iesi! Intelegi de ce e asa si nu altfel dar inveti lucruri noi . Inveti pentru ca vrei. Nu te obliga nimeni. de pilda gospodina lasa telenovelele si poate sa inceapa sa urmareasca emisiuni de economie, iar directorul sa ia cursuri de gatit. La inceput intelege, granita aceea care ii despartea de Necunoscut se sterge incet , incet.Cu timpul o parte se implica din ce in ce mai mult si ajunge sa aiba PROPRIILE idei . Da, propriile idei despre ceva care pana mai ieri era necunoscut si provoca angoasa.Devine altcineva de fapt, cercul de securitate se largeste din ce in ce mai mult.

E pentru unii ca si cum ar iesi din plapuma iarna in papuci pe strada cand ninge. Pentru altii e mai usor. Pentru altii e foarte usor.Acestia din urma vor avea succes.

Ma gandeam la asta cand am inceput niste cursuri de croitorie. Ca orice femeie imi place moda, ma intereseaza mult si imi ziceam ce bine ar fi sa pot sa ma imbrac cum vreau la orice ora vreau. Primele incercari au fost niste mari esecuri . Nu intelegeam mai nimic- evident am incercat sa fac chestii complicate .Vroiam totul sau nimic, dar eram nula , nula. Am renuntat o perioada. Aveam , da , o angoasa doar cand vedeam masina de cusut. Apoi s-a intamplat un declic. M-am reapucat.Dar cu o stare de nebunie, de inconstienta, ca atunci cand te pui pe schiuri si cobori fara sa cunosti partia, dar te simti bine si stii ca nimic nu se poate intampla.Angoasa disparuse. Nu stiu de ce. M-am dus la curs - era a treia lectie -cu o carte de tipare japoneze tradusa in engleza. O cumparasem , o rasfoisem , nu prea intelegeam mare lucru, dar am zis ca imi explica la curs.Proful s-a socat. Mi-a spus "nu facem asa ceva aici", nici studentii de la moda nu o fac, e foarte greu. II zic ca eu am vazut pe net ca oameni fara pregatire au realizat tot ce era acolo- el se enerveaza si zice ca netul e plin de porcarii si de mincinosi. Ii zic sa se uite totusi, insist. El se inroseste la fata si repeta, "nu, nu, eu am spus clar ca nu se poate face!" Ii zic "nu se poate sau e greu ?" Imi zice ca oricum e in engleza. II zic ca ii traduc eu , insa pana mai ieri era in japoneza si unii tot au reusit sa descifreze- s-au uitat pur si simplu la desen. Devine din ce in ce mai nervos si aproape ca ma da afara. Plec.
Pe drum opresc intr-o parcare si ma apuc de citit. Furioasa , dar determinata. Iar noaptea ma trezesc ca am inteles. Si simt ca am mai facut un pas inainte.....

Tunisia de demult

2011-10-30T12:55:00.000-07:00

Ma uitam la poza asta iar si iar si de fiecare data imi amintesc momentul acela petrecut in Tunisia , cand razele soarelui ne luminau fetele -apropo la fel , fie turisti , fie localnici islamisti sau nu , fie femei cu voal sau tunisience tinere , brune cu ochelari mari de soare si cu pletele in vant.O tara calda primitoare , atat de greu incercata acum.
Ea- o turista blonda , singura la o masa. E tanara , frumoasa si poarta un pulovar rosu cu decolteu - prin care se vede pielea alba , catifelata. El e un tunisian tanar venit cu mama sa bea un ceai. Mama a vazut multe la viata ei. Surprinde privirile fiului catre fata , dar nu ii pasa. Se uita resemnata inainte si stie ca traditia se va pastra , indiferent de ce va crede el.

La metrou

2011-10-19T13:02:00.000-07:00

Odihneasca-se in pace....

2011-10-06T06:39:00.000-07:00

Mi se intampla sa plang la moartea unor oameni pe care nu i-am cunoscut personal.
De pilda Nichita Stanescu, Toma Caragiu, Dem Radulescu, Papa Ioan Paul al II -lea, STEVE JOBS.....

Zvonuri si Raspandaci

2011-10-03T03:52:00.000-07:00

Aveam cred vreo zece ani si eram in curs de a ma reface dupa o boala care mie mi se parea ca nu se mai termina , un pojar cu o evolutie destul de grava care ma tintuise in pat mai mult de o luna. Iesisem in aerul proaspat al iernii pe seara si iata ca in scara blocului de langa noi ,vad un cuplu care se saruta cu foc . Pe ea o cunosteam , locuia chiar in blocul acela , avea cred vreo 15 ani . Trec ,cautandu-mi prietenele pe care nu le vazusem de atata timp si din vorba in vorba le spun ce am vazut , cum ca fata aceea din blocul alaturat se saruta cu un baiat.... vestea face senzatie -era o epoca destul de diferita de cea de acum.
Ne continuam joaca si dupa un timp revin spre casa. Si apoi totul se petrece foarte repede . O mana ma insfaca de paltonul de blana si ma trage in lumina becului chior de pe strada.O femeie grasa si inalta incepe sa strige la mine facandu-ma mincinoasa . Inima imi batea cu putere. Imi amintesc ca ningea si ma uitam in sus la femeia aceea , iar fulgii cadeau intr-o hora rapida in jurul becului. "Fata mea nu e o curva, ai inteles???" Incepeam sa baigui ceva , cum ca eu nu asta am zis, dar femeia nu vroia sa auda nimic.
In cele din urma se opri si ma impinse cu brutalitate , plecand asa cum venise.
Am intrat in casa si ma gandeam cu naivitatea de la zece ani, de ce sa spui adevarul nu e bine, si mai ales de ce cand tu spui ceva se transforma in final in altceva....

Am avut o discutie zilele acestea cu cineva pe aceasta tema, simpla, banala. Persoana in cauza vazuse "ceva"si nu stia daca sa spuna sau nu...

Si cea mai buna explicatie pe care am putut sa o dau vine din intelepciunea orientala care spune asa:

Sa spui ce ai vazut sau ce ai auzit in urmatoarele cazuri:
- daca ce spui tu ajuta la ceva , poate schimba ceva , poate determina o transformare in bine a situatiei
-daca ce spui tu nu face rau persoanei in cauza, daca nu ii provoaca suferinta , sentimente de ura sau ambele
-daca ce spui tu are doza de adevar necesara si nu e doar un znon
-daca ce spui tu poate ajuta persoana in cauza pentru a evita alte situatii neplacute.

Si tot orientalii spun ca toate conditiile trebuie sa fie indeplinite....

me and my cat

2011-09-04T05:40:00.000-07:00

Prietenie

2011-08-30T12:21:00.001-07:00

De azi...sau poate nu

2011-08-15T14:42:00.001-07:00

Parcam masina in subteran si ne izbeste un miros patrunzator de urina. Liège 2011. Orasul are o frumusete care se ghiceste sub muntii de sticle goale , de chistoace de tigari , de hartii aruncate peste tot. O sarbatoare populara scoate oamenii pe strazile vechi , unde magazine "de inchiriat" cu obloane murdare isi asteapta fara speranta un nou proprietar.

Defilarea a insemnat batrani pe biciclete de muzeu , copii deghizati in pisici uriase, "giganti" purtati pe umeri de tineri , muzica , fanfare, oameni grasi , slabi, frumosi , urati, costumati in toate felurile , mai mult sau mai putin alcoolizati dar care toti erau mandri ca sunt vazuti si aclamati de publicul care se inghesuia pe trotuare. Chiar si handicapatii au defilat in carucioare sau pe jos , facand cu mana celor are priveau intr-o clipa poate unica a vietii lor cand s-au simtit importanti.

Sentimentul acela de ludic , o stare in care privesc si pozez cu telefonul si ma misc inconstient pe muzica tampa , o plutire a sufletului, o intoarcere in timp cand in copilarie mergeam la balciul de la marginea oarsului....

Ne indreptam apoi spre centrul orasului si din nou acelasi miros de urina si gunoi. O femeie beata striga pe strazi "m-am saturat de straini, sa plece si sa-si ia toata mizeria cu ei! " Barbata-su o trage de mana strigand "esti nebuna, vine politia " . "Mi se rupe de politie , " riposteaza ea.
Isi taraste picioarele in cizme prafuite, fata ii e rosie ca focul, hainele ii atarna pe trupul slabit de bautura , mainile ii tremura. Barbatul ii lasa repede mana si se indeparteaza la cativa pasi in lateral. Tocmai trecea un echipaj de politie.
Parasim Liege si undeva in minte imi propun sa nu ma mai intorc.

Seara se termina intr-un restaurant modest cu o Calzone enorma in farfurie ...

De-ale fetelor

2011-08-01T14:30:00.000-07:00

Si totusi nu pot sa plec fara sa mai postez ceva...
De-ale fetelor.Fotografii care fac parte dintr-un proiect mai amplu....

Anunt

2011-07-23T13:57:00.001-07:00

Inchis pe perioada vacantei.

Bujori, primavara care se duce , pisici...

2011-06-01T13:33:00.000-07:00

Oare cum suporta copacii toamna cand le cad frunzele , iarna cand ingheata pana la radacina, sau vreun idiot care le scrijeleste coaja? Isi zic poate "lasa , nu-i problema , infloresc la anul? Si primavara vine si copacul saracul iar o ia d ela capat -iar cu mugurii , iar cu florile , unii mai norocosi cu fructele, stiind ca din nou totul va dispare si vine din nou iarna ...Si iar trebuie sa isi faca treaba cu trebuie , sa faca flori multe si frumoase , sa faca fructe zemoase. Unii se odihnesc chiar zicand "lasa ca fac la anul fructe mai multe, anul asta sunt epuizat, sa ma astepte !"

Pentru ca vrem sau nu viata e asa , sinusoida, cu bune si cu rele , cu inceputuri si sfarsituri si iar si iar pana la capat.
O luam oare de la capat sau e un alt drum , o alta treapta pe care urcam, un alt episod din serialul "VIATA"?

Mi-as dori uneori sa fiu copac -nu stiu care -par poate.
Sau floarea mea preferata-bujorul.
Sau o pisica de casa.
Sau un paun-asta chiar nu face nimic cred...

Retromobile

2011-02-03T02:12:00.000-08:00

Salonul Retromobile . Paris. Englezi bogati. Domni eleganti. Rafinament. Masini superbe. Lipsa curve dezbracate si siliconate langa masini. Abundenta. Bani. Zambete.
Si apoi doua persoane din metroul parizian.
Dreptate....sau nedreptate. Destin . De cacat....

Enduro

2011-01-30T12:04:00.000-08:00

Azi o tura la Touquet , un oras -bijuterie cu o plaja aurie , unde toate casele sunt atat de elegante ca arhitectura , cu gradini superbe si magazine cu preturi "piparate" , oras ales ca loc pentru resedinta secundara a parizienilor de cele mai multe ori. Sau a englezilor cu stare.

Scopul plimbarii a fost sa vedem cursa de motociclete pe nisip.

Dupa un mars de opt kilometri pe jos-o colega imi spusese ca sunt patru , dar uitasem ca "natia " feminina nu prea le are cu aproximarea si orientarea- am ajuns in fine la locul faptei. Sute de motociclisti de toate natiile, standuri cu mancare si materiale pentru moto, multa bere , toate astea sub un soare orbitor , dar un frig pe masura. Ceea ce numim "soare cu dinti" :)

Greu de vazut ceva , lumea venise de cu dimineata sa ocupe loc, unii chiar cu scari pliante!Ne strecuram in final , catarandu-ne si noi pe unde putem.
Nu am vazut insa motociclistul tipic cu mustati , barba si parul in coada de cal . Nici Harley D. Probabil ca ei participa la alt fel de manifestari moto.

Cateva imagini , deci.

Totusi are cap frumos

2011-01-29T10:35:00.000-08:00

Intra in birou in viteza , desi secretara ii spuse sa astepte.Un barbat bine facut, imbracat impecabil,as zice "apretat". Tocmai ce discutam cu un alt coleg cardiolog la telefon si nu puteam sa il primesc chiar atunci.
"Va rog sa asteptati un minut, ii spun". Vad ca il deranjeaza , strange din dinti si iese la fel de grabit in sala de asteptare.
Peste scurt timp ies si eu sa il chem si il gasesc gesticuland pe hol. Mainile ii taiau aerul in viteza , vorbea aproape fara sa respire cu un coleg al nostru pe hol.
Il invit in cabinet si incepe prin a spune ca e de doi ani in concediu pentru depresie. Vorbeste sacadat si spune ca e din cauza serviciului. Precizeaza ca a lucrat la noi in spital si se mira ca nu il cunosc.

Nu avem timpul necesar sa vorbim despre cauzele depresiei in consultatiile pe care le facem inainte de operatie, insistam deobicei pe ceea ce se va intampla, sfatuim bolnavii sa lase tot deoparte si sa se concentreze pe ceea ce va urma , pentru a se recupera rapid.

Dar omul din fata mea incepe sa povesteasca.

Imi spune ca a fost dat afara din spital , desi nu era cu nimic vinovat. pentru ca, continua el, a descoperit si a semnalat mai multe nereguli in activitatea personalului din spital si iata ca tot el pica de vinovat. Incepe sa povesteasca cum ca doctorul X sau Y nu trateaza bine pacientii si le vorbeste urat, ca infirmierele nu respecta ce scriu doctorii in foaie si uita de tratament sau dimpotriva "adorm" bolnavii pentru a sta linistite noaptea, ca personalul de ajutor leaga bolnavii batrani de pat tot nopatea pentru ca asa pot iesi din salon, etc etc. Continua cu volumul de munca urias si ilegal a unor servicii unde sunt doar doua infirmiere la nu stiu cati bonavi in perioada de concedii , cu lipsa de atentie a directorului , cu lipsa locurilor la urgente, cu intarzierile datorate radiologului care nu vine la timp....

Nu vorbea cu rautate, ma uitam ca fiecare fraza parca il durea. Nu vorbea numai ca sa anunte un fapt ,ci parca ar fi cerut asa ca prin miracol o solutie. Transpirase si tremura de nervi si neputinta.
Ii raspund ca nu inteleg exact ce s-a intamplat cu el si zice "uitati, am fost dat afara pentru ca am semnalat toate astea , desi nu era vina mea!" Ma privea asteptand sa fiu de acord.

Dar eu am asa un impuls de a -i spune poate nonsalant "Si ce, oricum nu puteti schimba nimic, lasati-i in pace si apucati-va de trait viata dvs. Fie mergand in alt spital , fie facand pur si simplu altceva.
"dar nu e CORECT!" incepe el . E viata mea, e munca mea, eu vrea sa ma ocup de bolnavi. Si de ce sa plec daca e postul meu , nu e CORECT"
II zic sa fie rational, sa intelega ca nu poate schimba lumea.Ca da, trebuie sa ne adaptam ca sa nu murim, asta e.

Imi pica ochii pe tratamentul pe care il ia , o multime de medicamente contra depresiei. Dar depresia e de fapt modul lui de a gandi, de a se consuma pentru tot si pentru toate .

Se mira ca ii spun asta si eu repet "sunt atetea lucruri pe care noi nu le putem schimba, asa cum nu putem schimba anotimpurile si acum e iarna desi poate ar fi corect sa fie vara, intelegeti?"Il intreb daca are familie si zice da , nevasta si un fiu la liceu. Nu iese oricum din casa prea des , pentru ca nu se simte in stare.
Mai in gluma ma gandesc fara sa i-o spun ca nu a cunoscut sistemul medical romanesc !
Pleaca si in urma lui ma napadesc o multime de ganduri.

Odata demult radeam la o gluma a trupei "Divertis" unde se vorbea despre o persoana plina de defecte , dar se amintea tot timpul "totusi are cap fumos" . Si ma mai gandeam la o prietena a mea care pentru orice dobitoc sau dobitoaca gasea o calitate si pentru orice situatie imposibila o parte buna . Si poate ca asta cu "totusi are cap frumos " nu e o gluma, asa cum ma gandeam la douzeci de ani cand ne simteam destepti si plini de putere pentru orice....
Un sistem cu care nu te impaci il parasesti sau mori, asta e.
Asa e croita lumea...

Azi ma intalnesc cu niste colege si le intreb daca il cunosc pe domnul din consultatii.
Una zic "da stiu, un tip care vorbea tot timpul de rau, nu e el? "
Si celalalta adauga" Nu e ma , ala de l-au dat afara ca era mereu nemultumit?"
"Dar de ce era nemultumit, intreb eu?
" Nu stiu draga, diverse, mereu nu-i convenea ceva , nu mai tiu minte....."

Laurita

2011-01-16T11:16:00.000-08:00

Imi deschide o tanara simpatica, timida dar cu un sarm aparte. Laurita are 25 de ani si se zbate intr-un oras mare ca Lille pentru a trai intr-un spatiu de 20 de metri patrati care straluceste de curatenie , pentru a lucra intr -un restaurant si pentru a -si continua dupa amiaza cursurile de infirmiera . Neputand sa se deplaseze la mine , am mers eu in micul ei apartament inarmata cu lampa de gradina si lanterna de la bicicleta ca surse de lumina. Vorbim despre barbati, pacienti si moda si e brusc destinsa, iar sedinta foto "curge "de la sine.

In fata aparatului , oamenii vor sa dea ce e mai bun si mai frumos.
Una din placerile vietii de fotograf -acea de a comunica intr-un fel aparte , cu totul altfel decat ca medic la spital unde ai de a face cu suferinta ...

Ben Ali c 'est fini!

2011-01-14T12:12:00.000-08:00

In urma cu cativa ani am cunoscut Tunisia, candva intr-o vacanta de iarna. M-am imbatat cu mirosul florilor roz care debordau pe terase , mi-am cunoscut sotul in ascensorul de la hotel, m-am plimbat in Sidibousaid, m-am rugat in biserica din centrul Tunis-ului intrebandu-ma daca o sa revin oare...

Copilul intreba intr-una "de ce mama e aceasi poza cu omul asta peste tot????" Omul acesta era Ben Ali , presedinte "pe viata" iar copilul era suficient de inocent si nascut intr-o lume in care cultul personalitatii nu exista .Si era greu sa explici "de ce" , pentru el era ridicol...

Tunisia a fost apoi locul de facut dragoste, a fost oaza de lumina , a fost locul in care cinam cu prietenii sotului meu deveniti si ai mei , a fost locul unde faceam plaja cand toata lumea ingheta de frig la Paris, locul unde am vazut prima data desertul si orasul Douz , unde am sarbatorit Anul Nou, si ziua mea si multe alte zile minunate... Tunisienii asa cum i-am cunoscut , sunt oameni calmi, zambitori, care nu agreeaza violenta , as putea zice molcomi . Candva la o partida de biliard o tunisiana imi spunea "dare presedintele nostru e simpatic, nu, arata bine pentru varsta lui!" Fata la 19 ani era mandra de presedintele ei , asa cum eram si noi ca oile proaste indobitocite de propaganda pe vremuri. Gurile rele spuneau ca e manipulat de sotia lui, fosta coafeza...As fi vrut sa ii spun ceva, ca nu e normal , ca nu e corect, ca exista si altceva , dar a schimbat discutia intreband dintr-o data " cum e cand e zapada, ca eu nu am vazut niciodata......"

In decembrie au inceput luptele de strada in Tunis. Impotriva regimului care a facut din tara aceasta o tara fara viitor pentru tineri.Au fost mai multe victime si morti. Azi Ben Ali a fugit si s-a instaurat democratia.

Tinerii erau in culmea fericirii.In cartiere s-au instaurat celule formate din tineri revolutionari pentru o conducere provizorie. Unul spunea "Orice ar fi nu poate fi mai rau ca inainte, poporul a invins!"

As vrea sa le spun ca va veni unul la putere care de, a luptat si el pentru democratie, unul care poate a fost din vechiul guvern dar vezi Doamne s-a revoltat . Si apoi altii si altii. La fel. Care doar isi vor umple si ei buzunarele Si timpul va trece si tinerii aceia vor deveni cheliosi intre doua varste care vor fuma mult si vor povesti cum a fost, sau femei si barbati care vor pleca un pic sa lucreze "afara" . Si n-o sa mai ramana nimic din fericirea aceea , din momentele in care sufletul plutea pentru ca era animat de Speranta.Si imi vine sa plang ca babele acelea care plang ca proastele la nunta nepoatelor....

Vivian Maier

2011-01-11T13:42:00.000-08:00

In 2007 parca un tanar din Chicago cumpara cu 400 de dolari peste 100000 de negative albnegru si color la o licitatie. Facute de o oarecare Vivian Maier .De fapt el cauta fotografii cu un anume parc din Chicago. Incepand sa developeze miile de negative cade peste o comoara -fotografii superbe care descriu o epoca cu senzualitate, cu respect si cu umor cateodata.

Iata aici blogul pe care tanarul il deschide in onoarea acestei doamne , dadaca de profesie , absolut necunoscuta pana azi!

"I purchased a giant lot of negatives from a small auction house here in Chicago. It is the work of Vivian Maier, a French born photographer who recently past away in April of 2009 in Chicago, where she resided. I opened a blogspot blog with her work here; www.vivianmaier.com.

I have a ton of her work (about 30-40,000 negatives) which ranges in dates from the 1950's-1970's. I guess my question is, what do I do with this stuff? Check out the blog. Is this type of work worthy of exhibitions, a book? Or do bodies of work like this come up often?

Any direction would be great. "

The rest is history....

http://www.vivianmaier.blogspot.com/

Si proiectul unui film documentar:

http://www.kickstarter.com/projects/800508197/finding-vivian-maier-a-feature-length-documentary

Si articolul conscrat din prestigioasa revista Lens:

http://lens.blogs.nytimes.com/2011/01/07/new-street-photography-60-years-old/

Dupa cumpararea negativelor din care o parte sunt nedevelopate -ma intreb daca a mai ramas ceva dupa atatia ani...din pacate ma indoiesc ,-tanarul cauta referinte despre Vivian Maier si asa ajunge la o familie unde aceasta a lucrat in anii 50-65 ca dadaca . Exista si cateva autoportrete si se stie ca a murit fara a lasa urmasi.

Unii pun la indoiala aceasta poveste , zacand ca e prea frumos ca sa fie adevarat.

Iata si un scurt documentar aici:

http://www.youtube.com/watch?v=HWEDOnBfDUI

Eu gasesc fotografiile superbe- demult nu m-a impresionat atat opera cuiva si gasesc ca e trist pana la urma ca aceasta femeie a stat ani de zile sa stearga plozii altora la cur in timp ce lumea proslavea nulitati care stiau sa se "invarte" ....

Un nou membru al familiei!

2011-01-11T13:21:00.000-08:00

Un ghem de blanita foarte inteligent !

In sfarsit acasa!

2011-01-02T10:30:00.000-08:00

Iata ca se termina si revelionul la Budapesta .

Am iesit pe strazi unde oamenii erau in verva, feirciti, cu sticle de sampanie in mana, cu peruci colorate si masti, tarabele erau pline si toate lumea sufla in vuvuzele. Am cautat in disperare un restaurant, toate erau pline ochi. La ora asta nu mai am chef sa petrec pana la ziua mancand in nestire sau dansand in acelasi loc, asa ca am optat pentru un rev "free style" adica " vedem noi ce facem"....

Pe la zece in sfarsit gasim unul, de fapt un tanar ne invita asiduu inauntru. Imi amintesc ce ne spunea cineva "nu intra niciodata in restaurant unde trag de tine chelnerii, ca nu e ce trebuie" Incercam sa credem ca va fi altfel de data asta si oricum ne e prea foame! Inauntru e cald , mesele si decorurile sunt din anii 50 si doi cantareti unul la vioara si altul la acordeon intretin ambianta. Ne asezam la o masa alturi de alta cu niste rusi . Femeile poarta peruci roz, barbatii caciuli de "mos " si sunt intre doua varste, iar femeile sensibil mai tinere si machiate strident. Beau halbe mari de bere si comanda de mancare intr-o engleza stricata , cu femeile inlantuite de gatul lor. Timpul trece , noi bem apa si lautarii ne canta muzica de inima albastra. Alaturi un chelner beat mort varsa o halba uriasa de bere peste un client italian. Omul e ud din cap pana in picioare si i se da un alt scaun in timp ce nevasta -sa enervata incearca sa repare dezastrul - costumul, paltonul , camasa , toate sunt insa muiate in bere si oricum in lumina chioara nu se vede mare lucru. Chelnerul nu se scuza, strange tot si pleaca . Deja cred ca turistii s-au obisnuit cu atitudinea chelnerilor de aici - in cateva zile am vazut doar doi care zambeau , restul erau foarte suparati, dar foarte foarte suparati!Lautarii trec pe ceardas si situatia devine tragicomica. Lasam apa si trecem pe coniac , o ora s-a scurs deja si inca nu primim nimic de mancare.

Rusii canta in cor cu acordeonistul , la alta masa se aseaza un alt grup de italieni si chelnerul beat e inlocuit de un cuplu ea blonda , as putea zice "foarte" blonda si el batran si ametit, care ne dau inca o data meniul sa comandam. "Meniul" de fapt sunt niste hartii trase la xerox si cum aveam sa ne dam seama mai tarziu cu niste preturi de trei ori mai mari ca de obicei! Le spunem ca am comandat deja , rusii se enerveaza si cer nota, chelnerul batran zice "nu,nu, trebuie sa mancati!" " Bill, bill, "insista unul dintre rusi , incercand sa iasa , dar iesirea e blocata de violonist care trece pe "oci ciornii", inganat doar de nevasta italianului stropit cu bere.

Timpul trece si deja e aproape 11 :30 cand vine mancarea dar nu e chiar ce am comandat. Mancam in graba , pentru ca nu vrem sa pierdem focurile de artificii . Nota vine si e umflata la maxim dar asta e platim si fugim spre unul din poduri. Mai sunt doar cateva minute pana la noul an. Podurile sunt pline de turisti, toata lumea are aparate foto, sticle cu sampanie si toti asteapta luminile noului an. Ne uitam la ceas , e miezul noptii , ne imbratisam si asteptam.... ce oare?

Pa la si un sfert ne dam seama ca nu e nici un foc de artificii ! De, austeritate....Oamenii incearca sa treaca peste aceasta mica dezamagire si pleaca spre barurile din oras.

Anul nou se naste .... in chinuri :)

Ce imi doresc la anul

2010-12-31T10:13:00.000-08:00

Ma aflu intr-o Budapesta inghetata unde am impresia ca nu fac decat sa mananc in nestire kurtoskalacs , gulash , friptura de porc si piure aromat. O seara frumoasa ieri in pub-ul "for sale " unde ascultam Eagles...Ne plimbam zeci de kilometri , e frig tare tare frig, invatam cuvinte, cunoastem deja strazi si are loc imersia in cultura locala .

Am avut un an bun si plin . Cum va fi cel care vine? Ce imi doresc ?

La anul imi doresc sa fiu VIE! Sa am chef de a face tot soiul de lucruri , sa am imaginatie, speranta, sa am acea forfota a spiritului , puterea de a se bucura pentru o raza de soare si pentru o adiere de vant cu alte cuvinte starea aceea care te face sa simti ca traiesti....

"Nu e greu sa faci un lucru , greu e sa te pui in starea de a-l face". Ei bine tocmai "starea de a face" mi-o doresc !

Iar celor care trec pe aici le transmit toate cele bune, un an frumos pentru toata lumea !

La bai

2010-12-29T08:28:00.000-08:00

Dimineata e rece si rarii comercianti de pe Vaci Utca incearca sa isi aranjeze marfurile sufkand in pumni. Sepci cu stema URSS, masti de gaze , bomboane Mozart, pahare , tricouri ....
La Mac Do bem o cafea si merg la toaleta. O batrana morocanoasa nu ma lasa sa trec. Imi arata ferm o placuta pe care e scris "100 forinti" . Ma inorc si scotocesc in buzunare dupa o fisa. Ma priveste de departe , asteptand. Are in fata un chitantier albastru si intre timp vine si barbatul care asigura paza si incep sa vorbeasca . Ii dau fisa si merg la baie, ma intorc la masa si privesc intr-o doara bonul de la cafea. "WC ...si inca ceva in ungureste" . Merg la casa si intreb . " Scrie ca WC -ul e gratuit mi se spune. "Dar eu am platit, ii zic!
" Trebuia sa aratati bonul, acum e prea tarziu. "Ne ducem spre batrana care spune prin semne ca nu a stiut. Apoi baga mainile in suba ponosita , tacand.Casiera se intoarce aproape tipand spre mine "ce mai vrei acum?" II zic ca pur si simplu nu e corect. Cum sa ii spun ca mi-e sila de micile tertipuri gen " pays de l 'Est" , ca mi-e sila de a fi considerati saraci si hoti, ca trebuie sa isi dea seama ca aceste mici satisfactii de moment nu duc nicaieri , ca nu fac decat sa provoace dezgust , aratarea cu degetul, rusine . Imi amintesc de chelnerii de pe litoral, de turistii escrocati peste tot incepand vizibil de la usa hotelului cu proverbialul " Pret pentru straini" -sensibil diferit de cel pentru localnici!

Plecam spre metrou , o linie veche, de la inceputul secolului. La casa cer doua bilete, casiera vrea sa mi le dea , uitandu-se spre sotul meu care scotea banii. Dau sa le iau , dar ea le retine. Ne privim ochi in ochi . Are parul scurt, permanent roscat si un pulovar pe gat albastru. Laturi e un radio casetofon din anii 80.Situatia e ridicola de -a dreptul . Imi vine sa rad si sa plang totodata... Casiera tine strans de bilete si pana nu vede banii intrind pe gemuletul mic de sticla , asezati in farfuria aceea de metal care se invarte , nu lasa biletele din mana cu nici unchip.La doi metri mai incolo doi controlori si doi politisti.Asta pentru o statie minuscula de metrou....

Ajungem la baile termale Szechenyi. Situate intr-o cladire superba, baile termale atrag sute de vizitatori. Ni se da un "cip" legat de o bratara cu care inchidem si deschidem o cabina pentru haine si bagaje. Cladirea pastreaza aspectul de inceput de secol. Se vad batrani cu carnuri cazute , tarsiind papucii pe holuri, barbati in miezul vietii care beau bere , femei , copii. Pe geam se vede aburul care iese din cele cateva piscine aflate la exterior. Aburul urca spre cupola cladirii din fata si nu stiu de ce cupola pare un furnal urias.Se vad umbre umane plutind pe aburi, corpuri tremurand iesind din apa si gonind spre cladire. Afara cred ca temperatura coboara sub zero. Intram in apa fierbinte, iar aburul e atat de des ca nu se vede nimic . E o senzatie stranie, de parca ne cufundam in neant , o senzatie de sfarsit de lume si de inceput de alta..Ma simt de parca am aterizat intr-un loc de detentie, ca un azil , un campus de detentie sau un spital psihiatric unde toata lumea e dezbracata si ametita .

..

In cladirea alaturata sunt poate inca zece bazine cu apa termala unde lumea sta intr-o cuidata aliniere , cam ca niste broaste mari care dintr-o data au luat chip uman.
In saune miroase a par , a unghii si a piele descumata.
Iesim din nou afara si ma gandesc ca iata -ma fugind in costum de baie la minus cateva grade , uda si goala de orice gand...

Imginile 2, 3, 5 , 8 si 9 sunt de acolo.Celelalte de la metrou.

Gandeste-te la unul sau doua....

2010-12-28T22:40:00.000-08:00

Odata demult in China cineva isi invita un amic in casa noua. Amicul se scuza ca nu a avut timp sa cumpere nimic si gazda ii spuse "nu e nimic , tu esti un intelept , scrie ceva pe peretele din birou , ceva simplu".

Si amicul scrise "GANDESTE-TE LA UNUL SAU DOUA"

Gazda privi inscrisul si marturisi ca nu stie de fapt ce a vrut sa spuna amicul.
" Pai , e simplu. Stii si tu ca noi toti ca din zece lucruri care le vrei doar unul sau doua se implinesc si din zece cunoscuti doar cu unul sau doi te poti intelege. La acestea "unul sau doua" trebuie sa te gandesti si sa fii multumit si linistit in sufletul tau. E tot ce iti pot dori eu ca prieten...."

2010-12-27T11:18:00.000-08:00

Pe vapor erau poate douzeci de persoane. In momentul in care am plecat s-a facut intuneric total .Frigul de sfarsit de decembrie ne intra in oase, paturile aruncate pe scaune nu aveau prea mult efect.Ne uitam pe ferestrele aburinde la cladirile luminate ale Budapestei. Se auzea undeva ghidul care vorbea intr-o engleza stricata si intr-o germana la fel de stricata. Oamenii nu intelegeau nimic si tremurau privind intr-o doara luminile de departe. Alte vapoare mult mai mari , unde se vede lumina si chelneri forfotind trec pe langa noi. Nu suntem in vaporul potrivit cred...

Printr-o ciudata rasturnare de planuri suntem la Budapesta.Dupa ce am fost la Frankfurt, Viena si Brasov. Mi-e sila de luminite atarnate prin pomi , de cadouri, de zapada,de sate de vacanta , de urari false, de vin fiert de proasta calitate ,de mancare multa, de brazi. Mi-e sila de iarna din sufletul nostru uneori.Mi-e sila de intuneric, de noaptea care vine atat de repede . Imi promit ca la anul voi fi undeva unde e cald , foarte cald....Pana una alta incerc sa descopar orasul unde sunt pentru a doua oara si care imi place mult.
Ghidul continua sa vorbeasca la megafonul de pe vaporas.. Aud numai ultimile cuvinte "Dunarea se varsa in Marea Neagra in Ucraina....."

Frumusetea

2010-12-16T14:17:00.000-08:00

O poveste chinezeasca...

Fata era saraca si avea o multime de complexe pentru ca nu putea purta nicio bijuterie si nici rochii scumpe. Tatal murise iar ea traia cu mama sa traind din vanzarea de mici obiecte de artizanat. Cand a implinit optsprezece ani, mama sa i-a daruit o mica suma de bani spunand ca poate sa isi cumpere orice vrea ea. A plecat spre oras strangand in pumn banii si neindraznid sa cumpere nimic. Isi spunea "oricum nu voi putea niciodata sa ma plimb pe aici cu capul sus, voi ramane mereu saraca si prost imbracata...."Se gandea la baiatul frumos de la scoala , oare pe cine va alege pentru balul de sfarsit ?

Mergand asa dezamagita , vazu magazinul de palarii si bijuterii si se uita in vitrina cu o mina trista. Vanzatorul o invita inauntru si ii spus "ce par superb aveti, incercati aceasta bereta verde , merge grozav cu pielea si cu ochii dumneavoastra." Fata ezita , calculand ca bereta face aproape toti banii pe care ii avea. Dar era tarziu, vanzatorul ii aranjase deja bereta pe cap.II dadu o oglinda si fata ramase mirata - nu se mai vazuse niciodata atat de frumoasa , radiind de tinerete, de sanatate cu pielea alba pusa in evidenta de bereta superba, era ca si cum s-ar fi transformat dint-o data.
Plati bereta si iesi mandra in strada.
Calca pe strada luminata de soare si toata lumea o privea . Dintr-o data zari baiatul cel frumos de la scoala. El se apropie de ea si ii spune "ce zici, vrei sa fii partenera mea de bal " ? Ea accepta simtind ca plutea . Pentru prima oara in viata avea chef de o nebunie si se gandi ca poate cu banii ramasi va putea cumpara si o bijuterie.
Se intoarse la magazin si vanzatorul ii zambi

" Eram sigur ca va intoarceti! Cand ati iesit din magazin v-a cazut bereta si stiam ca veti veni dupa ea...."

Morgane

2010-12-12T08:23:00.000-08:00

Morgane vine din Belgia si are saisprezece ani. Un shooting super agreabil- chiar daca sunt dupa o noapte de garda garnisita cu "catastrofe"....
Ca lumini am folosit lampile de gradina- ca un facut flashurile nu declansau , cel cobra nu avea baterii si tot asa , nu stiu de ce , mister:)

Acasa

2010-12-11T03:27:00.000-08:00

Reportajul vorbea despre romanii care se intorc acasa. Asa zicea reportera - o tanara care rula cuvintele in viteza de parca anunta sfarsitul lumii.Deduc ca sunt persoane care pleaca la munca in strainatate si lasa copii , casa etc in urma , traind doar pentru a munci , deci pentru a trimite bani spre o "acasa " care demult nu mai e a lor....

Ca mai toate tarile sarace si noi suntem in situatia de a avea conationali care pleaca spre tari unde se plateste mai mult . Pentru ca un francez , un englez sau un neamt pleaca si el daca are chef, dar pleaca cu tot familionul dupa el si nu mai trimite bani la nimeni...Autobuzul cu romani era plin . Face trei -patru zile pe drum dar e mai ieftin ca avionul- chiar mai ieftin ca avionul lowcost. Si oamenii gandesc ca mai bine duc "acasa" banii decat sa-i dea pe avion si ca pot sa se chinuie pe un scaun cateva zile pentru a cumpara ceva in plus pentru cei ramasi.Un barbat intre doua varste cu un mutunache in brate zice ca e bine acolo unde e , ca nu se simte criza. Are o satisfactie pe chip, e mandru de el. Mi-l imaginez la " acasa " lui, in sufragerie band o tuica cu vecinul si povestind ce bine e "dincolo".Pentru ca astia care vin de "dincolo " -dintr-o obisnuinta de demult- lumea ramasa acasa ii considera niste norocosi pana la urma....
O alta femeie in varsta vorbeste si ea ca da, e bine . Si ea e fericita. Nu ma pot opri sa nu ma gandesc ce bine semana cu o doamna pe care am cunoscut-o demult , in anii optzeci ,care fuma in dupamaiezile de iarna si bea un Metaxa cu prietenele si care era la pensie.Ma intreb ce anume poate lucra la aproape saizeci de ani femeia aceia din autobuz si ma gandesc daca nu i-ar fi placut poate si ei sa bea un Metaxa fara griji, sau sa creasca un nepot, sau sa se plimbe , fara a munci pana la sfarsitul vietii , fara a se canoni zile intregi . In plus, sunt convinsa ca mai trimite si bani acasa..

Un tanar pare si el multumit, dar cand e intrebat de cand nu si-a mai vazut copilul glasul se ineaca si rapunde tremurat " de optsprezece luni". Nu a zis "de un an jumate", pentru ca sunt convinsa ca numara fiecare zi.Sunt foarte multi aceia care se imbraca numai cand prind reduceri , care privesc de zece ori o eticheta la supermarket si care au incetat demult sa mai traiasca pentru ei. Doar ca sa trimita bani. Si ca sa traiasca intr-o lume in care sa recunoastem - sunt ingrijiti cum trebuie la spital , sunt salutati cu un zambet la magazin, lumea e calma si relaxata in jur , se plmba pe autostrazi,isi clateste privirea cu imaginea abundentei si multe altele.Si atunci omul trage linie si decide ca e mai bine asa. Si sunt oameni care ingrasa bugetul trimitind bani , in timp ce unele lichele din politica fura cu ambele maini.

Cu ani in urma urcam intr-un avion la Valencia plin de romani care munceau acolo . Lasasera tot in urma-copii, soti , sotii ...O mama tanara imbracata intr-o helanca alba a crezut ca si eu tot la munca sunt plecata-menaj , capsuni -si iata-ne povestind. E multumita, zice ca se simte respectata .A lucrat de sarbatori si a castigat in plus.Avionul are cinci ore de intarziere din cauza zapezii si femeia se intreaba daca poate ajunge la timp la gara pentru a mai prinde ultimul tren. Apoi imi arata poze cu copilasul ei pecare nu il mai vazuse de foarte mult timp. In coltul ochilor ii apar lacrimi si zice "oare crezi ca ma mai cunoaste- de aceea am imbracat helanca asta alba , ca asa m-a vazut ultima data ..."

Gaelle

2010-12-08T12:47:00.000-08:00

Gaelle e striptiseusa. Avea trac ca o fetita in clasa intai in fata aparatului. De altfel e foarte greu sa o prinzi in poze, e ceva poate cu expresia intepenita, nu stiu , poate altceva care face ca din trei sute de poze sa nu ai poate nici una. Eu am patru mai acatarii dupa o zi de munca . Nu stiu de ce m-am gandit la Celine Dion -pentru ca imi inchipui ce Celine e foarte greu de fotografiat.

De -ale pozatului

2010-12-06T13:53:00.000-08:00

Am luat-o de la gara intr-o dimineata de miercuri , impreuna cu machieuza . Ne-am pozat , machiat si schimbat tinute pana seara tarziu, am mancat pizza -desi toate eram la regim - pe scurt o zi super agreabila . Cei de pe facebook au vazut si alte "rezultate " din ziua respectiva . A doua zi a fost Lidia-pe care ati vazut-o pe blog-din nou o zi foarte bogata , frumoasa, plina...

Azi a venit o colega iesita la pensie sa ne salute si imi spunea ca face pictura in fiecare zi exact ce si-a dorit dintotdeauna. II zic evident ca si mie mi-ar place sa fac fotografie in fiecare zi si astept sa ies la pensie. Glumind....pe jumatate . Si ea serioasa zice "dar nu trebuie sa astepti, lasa tot si fa asta daca asta vrei!" Si cu ce traiesc , ii zic? La care ea imi arunca la plecare strangandu-si mantoul gros de iarna " nu o sa ai tot atatia bani, dar o sa ai infinit mai multa pace sufleteasca!"

Si ii dau dreptate pe undeva, fiind constienta ca daca nu te investesti integral in ceva nu iese ce trebuie . E legea "totul sau nimic" , dar nu ma vad transformandu-ma peste noapte , avand atitudine ZEN -eu care ma misc, ma cert , ma impac, ma lupt , ma investesc peste tot si ard cateodata asa aiurea ...

Piata de Craciun

2010-12-05T11:56:00.000-08:00

Inaintea sarbatorilor orasele se pregatesc si ele. Daca la Paris straluceste totul feeric , nu asta se intampla peste tot. De pilda in orasul meu atarna ghirlande anemice de lumini pe stalpi - dar nu pe toti, cam din doi in doi, brad nu este , iar locuitorii cred ca au fost anihilati de -a dreptul-nu e nici tipenie pe strada.Cum spunea un coleg "ba, noroc ca suntem casatoriti si mai auzim voce de om in casa , ca altfel ne-am pune streangul!"Parca in anii trecuti nu era asa. Criza, saracia, lehamitea, sau toate la un loc au facut ca orasul sa arate asa-trist, meschin, saracacios...

De aceea azi evident am pornit la drum . Primul oras -frumos de altfel- respira din greu sub flocoanele de zapada care cadeau din abundenta, asa ca acolo nu am stat mult-cat sa mancam un crenvurste mare cald si sa beau un vin fiert .

Apoi ne-am indreptat spre alt oras . Ca prin minune zapada disparea si a aparut chiar soarele un moment.Cand nu mai speram si dupa ce am vazut doua accidente din cauza zapezii si aproape ne taram pe autostrada...Ca si cum totul e posibil! Am vazut lumini , ghirlande ,bucurie, magazine deschise.Faptul ca magazinele sunt deschise imi da o stare de bine, chiar daca nu cumpar nimic.Imi plac vitrinele care stralucesc, forfota si farama de generozitate din sufletul fiecaruia atunci cand alege un cadou. Am plonjat deci intr-o alta lume care se afla la aproximativ o suta de kilometri. Asa e si viata -o vila si alaturi un cersetor, asa si cu orasele unul mai paduchios langa unul plin de abundenta , de viata , de lumini. In centru era amenajat un patinoar. Evident nu puteam rata momentul si cu patine inchiriate am alunecat -a se vedea cazut - pe gheata . Eu cred ca eram o aparitie -rochie neagra cu patine albe -cool!

Evident toata lumea era multumita, batranii , tinerii, copiii , indragostitii si puiul de caine Saint Bernard plimbat in carucior !

Si ma gandeam ca iata daca ramaneam acasa era tristi, gri si ploaie. Si poate ca in viata e gri si trist acolo unde suntem dar la cativa metri mai incolo e soare , totul e sa "miscam "un pic....

Reve a l 'anglaise

2010-12-02T03:09:00.000-08:00

...sau amintiri de pe vremea cand citeam Jane Austin, Emily Bronte , Anne Bronte,Charles Dickens....Asta se intampla de regula in vacanta de iarna. Nu stiu de ce imi inchipuiam mereu femeile englezoaice din romane inalte , visatoare si triste, locuind in castele reci si asteptand mereu ceva care nu se intampla niciodata.

Frig

2010-12-01T12:25:00.000-08:00

Cred ca mi-a fost frig de cand ma stiu. M-am nascut in noiembrie intr-o "frumoasa " zi in care zapada depasea un metru si mi-am inceput viata intr-o iarna grea , cu scoli inchise si drumuri blocate.... Dormeam intr-o camera cu soba cu lemne si bunica insista sa ma inveleasca cu o patura de lana si apoi cu plapuma .
Dimineata bunicul se trezea cu mult inaintea tuturor si facea focul la soba cu petrol din salon. Imi aduc si acum aminte de miros care concura si se amesteca intr-un melanj ciudat cu cel al painii calde . Painea era "de ieri" dar bunicul o incalzea pe soba si mancam toti cu marmelada si cu oua aduse proaspete din curtea cu cele trei, patru gaini ale bunicii....

Mai tarziu "la bloc " cu ai mei tremuram de frig dimineata. Caldura nu mai vazusera de mult caloriferele verzi din fonta . Seara trecea repede "la sanie "in spatele blocului gri -in care toata lumea avea ficusi si cactusi- ciudat de ce atunci nu punea lumea flori la balcoane ca acum, cred ca nu aveau chef de asta- si toata lumea avea aproape acelasi model de mobila si evident toata lumea avea calorifere verzi. Mainile tuturor se intindeau seara cu speranta spre caloriferul hidos care era incalzit anemic . Niciodata fierbinte.
Oamenii incepusera sa inchida balcoanele , sa doarma gros imbracati -era chiar comic de pilda in orasul meu aproape toate balcoanele erau inchise cu geamuri " sustrase " de la fabrica de geamuri pentru autobuze si arata evident exact la fel cu chederul negru care inconjoara geamul mic, meschin,oval.Frigul facea ca majoritatea apartamentelor sa aiba peretii mucegaiti . Oamenii adormeau uitandu-se cu frica pe la colturi sa nu apara mucegaiul.Nu era voie nici sa avem calorifer electric -consumam prea mult. Trebuie sa facem economie -asta auzeam peste tot.De altfel in multe seri lumina se stingea complet. Citeam la o lumanare mare rosie adusa de mama de la manastirea Voronet....

Deschideam cuptorul sa facem caldura -daca aveam butelie ca gaz inca nu era - si asa mai trecea o zi. Dimineata era cel mai rau cand trebuia sa coboram din pat in frigul acela care nu se mai sfarsea.

Apoi "la casa " tata nu a reusit sa obtina aprobarea pentru a se lega la incalzirea centrala a orasului. Erau intr-un fel pedepsiti cei care isi faceau casa pentru ca "daca le-a trebuit sa stea infrig, na!" Primul revelion acolo memorabil. Ne intreceam in fata televizorului care arunca aburi mai departe pe gura ...
Apoi am construit la mine in camera si la ai mei sobe cu lemne si era boierie curata. Ma lipeam cu spatele de soba si asa invatam , nu m-as fi desprins. O colega venea mereu la mine sa facem temele si peste ani imi zise "tu, eu veneam pentru soba!"Pisica dormea si ea pe soba , multumita. Insa cand trebuia sa ies din camera frigul imens isi arata iar coltii . Si la scoala era frig , dar tineretea ne ajuta sa trecem mai usor peste tot.Si la Bucuresti era frig- am in minte o imagine de neuitat cu balerinele vinete la Opera.

O pana de doua zile la centrala de aici de acasa si brusc toate acestea mi-au revenit in minte....

ruby2

2010-12-01T03:04:00.000-08:00

RUBY

2010-11-30T15:05:00.000-08:00

zapada la mare

2010-11-29T08:43:00.000-08:00

Ultima seara de blues

2010-11-28T14:58:00.000-08:00

Continuare despre promovare

2010-11-16T23:43:00.000-08:00

Vad ca in lumea din Romania, la douazeci de ani dupa... a ramas aceeasi mentalitate de a fi o rusine daca te promovezi ca persoana, ca artist.Ideea de a te promova provoaca un dezgust teribil si e asociata cu mediocritatea sau mai rau cu faptul de a fi nul si de incerca jenant sa razbesti cu alte metode.

Cei care improasca cu acuzatii si dispret sunt persoane care au alte meserii si fac poze de weekend ca le place, asa cum le place sa urce pe munte, sa croseteze sau sa pescuiasca. Fotografii aducatoare de mici orgasme artistice in care "iti faci placere" . Nu le trece o secunda prin cap ca sunt unii care fac din fotografie o meserie si pentru a reusi trebuie sa se promoveze. Si mai trebuie sa si manance .
Un fotograf de aici ne spunea tocmai ca "lasa faceti poze baieti de placere, va veni succesul". Credeam -daca nu il vedeam doi ani la rand la Saloane Foto pupand papucul celor de la Reponses Photo -pe care nu dadea doi bani-lingusindu-se apoi si pe langa cei de la Competence Photo sau Geo- ca nu se stie poate il publica cineva.Aia nici nu il bagau in seama, dar omul insista sa zica si el ceva. Am trecut peste doua ore , el era tot acolo.

Hadeti sa lasam ipocrizia un pic la o parte. Ce-ar fi sa ma fac si eu calugarita si sa ingrijesc bolnavi in Egipt ca Soeur Emannuelle?

Aici si medicii isi fac promovare mai ales stomatologii, dermatologii si oftalmologii -care, da ,se invart unde trebuie , participa la cacaturi de zile festive organizate de primarie si arunca cu avant carti de vizita intr-o parte si in alta.

Nu e misto sa fii platit pentru ceea ce iti place pana la urma? De ce trebuie sa ramanem la o mentalitate cretina in care daca te promovezi inseamana ca te lauzi? "

Parca vad lectia de proverbe din clasa intai "lauda se sine..." si toti repetam ca oile aceeasi ineptie.Imi amintesc pe la zece ani cand povesteam unei matusi ca "eu fac si pian, si pictura, si balet si stiu si sa citesc si sa socotesc" la care femeia cu dintii strapeziti zice "taci, taci, nu e bine sa spui asa ceva, nu e bine sa te lauzi!"
Si invatatoarea care ne scotea in fata la tabla ca pe niste criminali pe mine si pe alt coleg" astia se lauda ca stiu sa citeasca, lasa ca veti invata si voi! Hai mars in banca!"Da, cam asa era atunci...Si se pare ca asa a ramas in Romania si acum. Un intelectual are rusine de a se promova pe cand o curva sau cineva ca Becali nu -ca au avut norocul de a nu da pe la scoala!
Si de aceea romanii muncesc cat sapte in strainatate dar tot cu capul plecat ca nu e bine sa te lauzi...

Oamenii astia, americanii, englezii de ce au reviste de fotografie unde trei sferturi vorbesc despre cum sa atragi clienti, cum sa "iesi in fata " si cum sa vinzi? De ce nu scriu si ei un articol despre cum sa-ti faci placere ? Au si asta dar revista se cheama Hustler.

Te-ai intrebat de ce??

2010-11-15T13:01:00.000-08:00

"Te-ai intrebat de ce nu ai succes as cum au altii? Te-ai intrebat de ce nu ai bani? Te-ai intrebat de ce nu iti merge bine in viata? Ai gasit raspunsul?
Daca da, zi-mi si mie..."

Eu una recunosc ca m-am documentat un pic cu privinta la subiectul acesta. Am ajuns sa zic asa la niste conluzii partiale.

Prin scoala , profesorii ne spuneau ca daca INVATAM o sa ajungem departe. Cei care ajungeau "departe" dar nu prea invatau erau priviti de unii cu invidie, de altii cu dispret si se spunea ca "au pile" .

Apoi prin facultate privind in jur vedeam ca si daca ne CULCAM o sa ajungem departe, poate chiar si mai departe decat aia care invata. Poti ajunge departe si PLATIND evident , dar nu are toata lumea cu ce. Asta valabil pentru meseriile unde parcursul e clar-scoala-post -pensie.

Dar nu e valabil peste tot. Sa luam de pilda fotografia. Mersul unui fotograf in cariera e un pic atipic. Spre deosebire de un medic , instalator sau coafeza care se formeaza profesional si apoi bate pe la porti cu diploma in mana, pentru fotograf nu trebuie in principiu nici o diploma. Eu credeam ca trebuie talent cu carul dar nu e asa.

Studii efectuate au aratat stiintific asa cum spuneam mai demult, ca aici conteaza ATITUDINEA . Esti sigur de tine,iti place ceea ce faci, suficient de nesimtit, suficient de tupeist deja esti pe un punct bun de plecare.
Si mai tarziu am inteles mai bine, m-am lamurit ce vroia sa zica asta. De fapt ceea ce e important e cum te promovezi si la cine. Mai ales LA CINE.

Aratand mandru lucrarile tale pe forumuri, pe la neamuri, atarnandu-le in salon sa le vada vecinul cand vine dupa zahar sau postandu-le pe facebook -e un drum care nu duce nicaieri. In cel mai bun caz o sa se extazieze vreo doi trei o sa arunce un "like" inca cativa si tu daca esti suficient de prostalau o sa te umfli in pene si o sa adormi mandru de tine.

In schimb daca tragi sfori pentru a intra in anturaje unde se plimba directori de reviste, galeristi sau oameni care cumpara fotografie iata ca incepi sa devii mai putin prostalau.
Un abonament super scump la un club unde directorul de revista vine o data pe an, un bilet mereu la bussiness -class la tren sau avion ca nu se stie peste cine dai, participarea la toate vernisajele de poze pe care nu dai doi bani dar la care autorul e cunoscut si la moda, o masa luata cu pretul unei saptamani de lucru la un restaurant de lux si cate si mai cate si iata ca ocazia trebuie sa apara.
Odata aparuta -cunosc indivizi care fac cu usurinta asta si o duc foarte bine- iti iei un aer detasat si te prezinti "Ghita, fotograf" si tot asa.
Evident trebuie sa locuiesti intr-un oras mare , alta conditie care faciliteaza treaba.Daca raman intr-un sat pierdut si fac poze la sateni la apus e induiosator dar cam atat....

Si iata ca sistemul nostru de valori construit de bunica , mama , tata si unchiul se da vertiginos peste cap si ne intrebam "da trebuie sa fii un nenorocit de pupincurist ca sa faci asa ceva . Eu nu as putea"
Si atunci te uiti repede in portofel calculand daca ai bani sa platesti in rate un obiectiv second hand...

Ceea ce trebuiau sa ne spuna la scoala cred ca e tocmai asta:
Oameni buni, succesul in viata se masoara prin "CARNETUL DE ADRESE" Intretinut cu grija si nu uitat in sertar!
Pe cine cunosti si unde te invarti . E cinic, taie tot ce stiam pana acum apropo de onestitate , de scara de valori, de triumf al talentului , dar e al naibii de adevarat.
Si pana la urma e si asta o calitate, abilitatea de a-ti face "relatii" ,cuvant care in trecut insemna ceva rau si degradant - se zicea cu dispret "cunostinte, relatii" si care acum inseamna atat de mult si e determinant pentru drumul pe care il vei avea in viata.

Deci PROMOVARE pe baza unui carnet de adrese solid care contine persoane interesate de ceea ce faci.

Am vazut pe propria piele cum o promovare proasta nu duce la nimic.

Acum luati cum vreti concluziile mele . Din pacate sau din fericire asta e lumea in care traim.Pana la urma poate fi o aventura, poate fi frumos si palpitant...

Technical Woman

2010-11-10T14:46:00.000-08:00

Sunt intr- o perioada de indrazneala si creativitate de care profit . Am vazut blogul publicat si m-am linistit .Maine e din nou liber -se pare sfarsitul primului razboi mondial. Pe aici sunt destul de multe sarbatori si oamenii de abia asteapta . Cei mai multi habar nu au de ce e sarbatoare si nu se deranjeaza macar sa caute.
Ca exercitiu imi propun cateodata sa ma gandesc unde mi-ar place sa fiu si ce mi-ar place sa fac. De pilda genul "pe o plaja intinsa la soare" , "pe un munte ", intr-o vila sau pe marginea piscinei aferente" , "la masaj" si orice altceva care presupune un tip oarecare de lancezeala ...hmmm, nu prea ma atrag.

In schimb mi-ar place sa fac o sedinta foto cu modele faine si docile , cu machiori si coafori buni , cu decoruri si lumini pe alese- asta e o dorinta din categoria "vrabia Mihai Viteazu'"

Mi-ar place sa ingrijesc bolnavi dificili in reanimare . Acolo imi mai pun un pic capul la contributie. Dorinta din categoria "Vrajeala".

Mi-ar place sa beau un ceai negru tare asa ca cel pe care l-am cumparat dintr-un magazin cochet din Rouen dupa o conversatie lunga cu vanzatorul care mi-a aratat zeci de tipuri de ceai . Dar s-a terminat si pana acolo e departe.

Mi-ar place sa mananc alune si sa beau Fanta. Dorinta de tip "basic" cu sanse mari de realizare.Gustul asta de sarat cu dulce imi aminteste de caminul din Grozavesti pe vremea cand orice era posibil si usor de indeplinit.

Acum , in schimb, totul e posibil dar gasim zeci de metode matematice , ezoterice sau toate la un loc ca sa conchidem ca de fapt desi e posibil e foarte greu.

Carte cu poze si texte

2010-11-09T18:07:00.000-08:00

Photographie Gabrielle Kacet BLOG 2009-2010 by Monique | Make Your Own Book

AM publicat tot ce am scris pana acum intr-o carte . Poate am vrut in felul acesta sa opresc cumva timpul , sa imi amintesc anii acestia doi in care blogul de fata a fost o fereastra spre lume dar si un refugiu poate...Pentru ca de fiecare data scriam direct pe blog tot ce imi venea in minte , aveam senzatia ca -aruncate asa in lumea virtuala- gandurile mele se scurg undeva si dispar. Publicand , parca ma regasesc si ma recompun intr-un fel.

Cine vrea poate sa cumpere cartea de la adresa de mai sus. Contine 232 de pagini .De felii de viata...In care nu am fost singura ci am fost atat de aproape de Catalin Fudulu, de Dinu Lazar, de Ogar Afgan, de Oana, de Mihaela,de Carmen,de Adriana, de Marga, de Mihai,de Cristina, de Mihai Moiceanu,de Sorina, de Ingri, de Oana Boncu , de Adina, de Ionel, de Camelia,de M Costea, de Radu ,de Lucian, de Mircea Radu si de toti cei care stiu ca citeau chiar daca nu mi-au scris niciodata.

oana

2010-11-08T22:50:00.001-08:00

My best friend...

portrete

2010-11-07T13:53:00.000-08:00

si iar o poza

2010-11-05T15:29:00.000-07:00

inca o poza -acelasi personaj

2010-11-05T12:53:00.000-07:00

alta poza

2010-11-04T12:11:00.000-07:00

Marc Dubord -Stage la Lille . Extrem de dragut si gata sa arate tot ce stie-ceea ce e rar azi, Marc Dubord e un fotograf aparte ale carui imagini imi plac mult . Un stil deosebit in spatele caruia se ascunde enorm de multa munca.

In fotografie - Justine D - model, Marie Goncalvez-makeup si subsemnata poza.

Poza

2010-11-02T08:08:00.001-07:00

Greva foamei

2010-10-29T14:57:00.000-07:00

Citesc in ziare despre o invatatoare aflata de doua luni in greva foamei . Vad un pic de stiri aici pe net, manifesatatii , oameni nemultumiti si apoi cazul acesta al unei femei care a adoptat aceasta forma de protest. Intr-un ziar se scrie cu litere mari "Medicii se declara ingrijorati de soarta invatatoarei". Alaturi e o fotografie a unei doctorite cu stetoscop roz la gat care zambeste cu toti dintii -pare o imagine asemanataore cu cea din vitrina magazinului "sex shop" din oras unde se inghesuie costume de asistenta , chelnerita sau profesoara pe manechine zambitoare. Citesc apoi diversele comentarii si atunci ma gandesc daca am inceput sau nu sa halucinez. Cineva zice " io-te si asta devine celebra, maine o vedem cu Botezatu" , altul zice " ce se caca pe ea si asta ", alte reactii sunt de genul "sa lase patul de spital pentru cine are nevoie, ca noi il platim" , "sa schimbe meseria, sa isi puna capul la contributie sa castige bani" , "ea macar are servici ,noi nu avem " sau de-a dreputl " cred ca e vrajeala ,au platit-o aia de la PSD si mananca pe ascuns!"

Din multitudinea de mesaje , cred ca mai putin de zece la suta aveau o palida, dar palida compasiune pentru femeia aceasta.Cred ca poate compasiunea si dragostea fata de aproapele tau aflat in suferinta ne apropie de Dumnezeu, cred ca ceea ce se cheama "civilizatie evoluata" are o mare legatura cu ceea ce simtim in noi. Grobianismul asta , cuvintele aruncate asa cum un animal isi arunca veninul, gratuit sau nu mai putin conteaza , ne readuce in stadiul de brute si nimic mai mult. Altul scria acolo " si bunicu a facut post negru si a slabit mai mult dar nu a fost la spital!" si alte ineptii din acelasi registru. Si nu prostia pura din aceste mesaje ma inspaimanta ci rautatea , cruzimea gratuita .

Cum a ajuns poporul asta in asemenea hal? Ce s-a intamplat de -a lungul istoriei ca sa ne determine sa ajungem in asemenea stadiu ?
In India ei nu ajuta saracii zic ca asa e destinul lor , in China omoara pe capete copii neneascuti pentru ca nu au voie sa faca decat unul, in unele state arabe femeile sunt omorate cu pietre.In timpul acesta aici in Europa noi condamnam lucruile astea, cei ce le fac ne par niste barbari, si nu ne gandim ca noi , in sufletul nostru cu indiferenta si cruzimea de zi cu zi,poate facem mult mai rau ...

Model in Paris

2010-10-29T10:30:00.001-07:00

a time with my father

2010-10-28T13:34:00.002-07:00

Ultimele doua fotografii sunt tot din Rouen. "Undeva la rascruce de timpuri" mi-a venit in minte sa o fac chiar cand eram acolo , pentru ca asta mi-a sugerat orasul. O impletire de modern si de vechi, vedeai lucrurile acelea minunate din vitrinele anticarilor , catedralele, cladirile din secolul trecut, orologiul si era ciudat cand intorceai capul sa vezi oamenii imbracati modern.

In cealalta fotografie e un tata cu fiul sau plimbandu-se pe o straduta cu baruri . Doua ceasuri, doua inimi ... Fiecare a avut sau va avea timpul sau.

Mai de una , alta

2010-10-28T06:04:00.000-07:00

In orasul in care locuiesc oamenii nu ies din casa . In urma cu trei ani aproape era un pic altfel.Un pic de animatie in plus . Acum criza si somajul si-au pus amprenta pe orasele mici si adus tristete si dezamagire in sufletele oamenilor. Singurele locuri mai animate sunt "baraque a frittes " unde se inghesuie toti pentru a manca o portie de cartofi prajiti de doi euro. Sambata a fost o zi superba , plina de soare . Pe strada nu era nimeni, dar absolut nimeni toata ziua. Orasul era mort , totul era inchis .Comerciantii -putinii care au rezistat -inchid intre pranz si doua pentru ca nu au dreptul sa oblige angajatul sa munceasca in pauza de masa. Apropo de angajat ,daca esti patron nu poti sa-l dai afara pentru ca te trezesti cu inspectia muncii si platesti daune pana mori.Cateodata pleaca ei angajatii singuri pentru ca se prind ca trebuie muncit doua luni pentru a incasa sase luni somajul si tot asa...

Asa ca oamenii care muncesc profita de sistem si vin cand vor , pleaca atunci cand vor, nu ai ce sa le faci. La spital la ora 15 :30 am avut o urgenta, o femeie care sangera si care avusese ghinionul sa vina in acelasi timp cu alta urgenta. Erau doua infirmiere la ora 16 fara cinci si am gasit si doi chirurgi , doar ca una din infirmiere cand sa inceapa operatia o vad ca strange tot si zice "eu v-am salutat, programul meu se termina la 16 "! Am ramas stupefiati , pana la urma un intern a facut oficiul de infirmiera dar gestul in sine e de neinteles. Pentru mine poate.

Cei care nu lucreaza sunt ajutati de stat, ei nu platesc chirie , apa si curent. Nici cantina copiilor la scoala. Eu pentru ca am salariu mai bun platesc tot integral , ceilalti care nu lucreaza nu platesc nimic , ceea ce pe undeva mi se pare o mare discriminare. Nu e vina mea ca am facut o scoala pana la urma! Care are trei sau patru copii - a se vedea chiar doisprezece sunt ajutati si mai mult . O suma de peste trei sute de euro e varsata lunar pe cap de copil si astfel daca cei doi parinti nu lucreaza incaseaza o mie fiecare somaj plus treisute inmultit cu sase sapte si iata o suma frumusica doar pentru placerea lor -din moment ce nu au nimic de platit pe nicaieri! Astfel cei care muncesc platesc impozite enorme pentru a duce in carca pe ceilalti ...Si bref aia care nu muncesc sunt mai bogati ca aia care muncesc.Un sistem stramb socialist utopic in care se incurajeaza statul degeaba. Despre a deschide o afacere nici vorba -iti trebuie luni si ani pentru a face o firma, daca faci un magazin trebuie sa pleci cu minim doua sute de mii suma care e "fond de comert" si apoi restul...Ca sa nu mai zic ca pentru a inchide platesti din nou sume astronomice!

Faptul ca sambata nu era nimeni are legatura cu asta -alocatiile pentru copii se platesc pe patru cinci ale lunii si atunci lumea mai iese la un "frite" ...

Noi romanii si bulgarii am fost adusi aici pentru a umple goluri si pentru a munci pana la epuizare in orase unde francezii nu vor sa vina -asa zise "zone defavorizate" . faptul ca la spital din zecile de doctori numai trei sunt francezi spune totul! Si aia sunt sefi , desigur!

Si pentru ca orasul e mort mergem de indata ce putem sa vedem un spectacol , sa ne plimbam pur si simplu ,sa vedem altceva. Sa vedem oameni! Si multi daca se poate! De aceea am chef de culoare si de haos si de zgomot si de aceea fotografiile mele sunt acum colorate.

Ieri am fost la Rouen. Rouen - un oras romantic, plin de viata , de galerii de arta , de anticariate, de magazine cochete de antichitati cu lucruri fabuloase, de culoare si lume....Si avea dreptate un coleg care zicea "un oras care nu are galerii de arta si librarii e un oas de dobitoci!"

Thank you for your support!

2010-10-27T14:22:00.000-07:00

Your Support...in engleza vrea sa spuna sustinere , dar si faptul poate de a suporta pe cineva. Am primit intradevar sustinere de la cei carora le pasa si carora le multumesc . De fapt luni seara m-am apucat dintr-o data sa mixez imagini in photoshop. Asa pur si simplu. Sau cred ca subliminal mi se trage de la faptul ca pe o postare anterioara am spus ca arta inseamna sa fii sincer -fraza spusa de un tip curator la o intalnire fotografica.
Nu stiu ce rotita s-a miscat undeva acolo, ca lucram frenetic , nu mancam nu dormeam. Apoi miercuri si joi nu am lucrat asa ca stand in pat si cu Mac-ul in brate , fara mouse , am facut doua trei sau patru imagini pe zi ...Nu stiam de unde incep , parcurgeam fotografiile si ma opream la una, apoi adaugam alta si alta ..parca dintr-o data stiam ce caut si unde sa caut .Nu stiam unde ajung, nu aveam o poveste in cap, lucram rapid de parca eram Doamne fereste posedata!De un spirit artistic.Noaptea venea si in somn visam imagini mixate si colorate. Cica aia care viseaza colorat sunt nebuni :)

Apoi am inceput sa caut pe net imagini asemanatoare . Am gasit colaje , dar imagini in genul asta nu prea, sau nu am stiut unde sa caut. Am gasit o tipa in state dar ea melanjeaza flori , nuduri, fructe si texturi.Dupa care vinde perne , tricouri si genti cu imaginile.De pilda perne cu barbati goi musculosi vazuti din spate cu fundul atins de adierea unui camp de maci. My God!

De aceea as fi vrut un feedback nu numai din partea fotografilor , dar si a celorlati care nu sunt atat de imbuibati cu tehnica fotografica si istoria artei.Sunt atat de "apucata " cu chestia asta noua pentru mine, poate pentru ca mi se pare ca cel putin acum se coleaza perfect cu ce simt.

Apropo de "bun " sau "rau , Michael Ackerman prefera albnegrul pastos , subexpus prins cu Holga. Cineva din grupul de la stagiu avea imagini sa zic gen "Magnum" cu umbre la ceas de seara prin tarile africane , cu cefe late in primplan cu mutre de arabi saraci pe strazi , din astea. Si Ackerman a zis " ma lasi cu chestiile astea gen Magnum!" In engleza suna mai bine dispretul fara perdea "these ..Magnum-things!"
Noi ne uitam de parca omul a proferat o blasfemie , dar asa simtea si asta spunea.

La vremea respectiva am inceput si eu sa am din ce in ce mai mult alb negru dar atentie -eram foarte concentrata la compozitie, diagonale si in cap aveam imagini cu miile vazute prin expozitii , prin albume sau pe net. Acum insa sunt atat de inflamata poate pentru ca imaginile astea se formeaza undeva in suflet , nu stiu cum si de ce , stiu doar ca nu ma gandesc prea mult la tehnica, e ceva spontan , greu de explicat. Poate ca o sa treaca sau nu. Si poate ca lipsa de raspuns trebuie privita ca ceva bun. O tipa de pe un forum mi-a zis ca pozele sunt de neinteles , ca nu stie unde sa se opreasca sau cum sa "citeasca imaginea, dar ca apreciaza pentru ca ea nu ar putea face niciodata asa ceva :) . Un prieten bun mi-a zis "pozele astea sunt ca tine" .
Blogul pana la urma inlocuieste "jurnalul " de demult si aici ne scriem poate cate ceva din angoasele din implinirile si din neimplinirile noastre. Asa am gandit ,asa am scris.
Poate ca da toata treaba asta e ca urcatul pe munte - altcineva imi spunea ca e un vis care trebuie trait-dar eu intotdeauna ma uitam cat mai este pana in varf. Sincer -poate si din cauza formatiei de medic - a face un lucru inutil , doar pentru placerea mea nu e chiar ceea ce vreau.De aceea de pilda am castigat o jumatate de zi la un centur de spa cu masaj , sauna si alte cele dar nu ma duc. Masajul il fac cand ma dor muschii si nu ca sa ma destind :) Sunt ,ca sa zic asa, mai practica. Mi-ar place ca prin ceea ce fac sa aduc o bucurie cuiva , sa il fac sa simta ceva de pilda. Nu am pretentia sa cada pe spate si sa se pise pe el de admiratie :)
In sfarsit multumesc inca o data si o toamna frumoasa celor care stiu sa se bucure de ea...Cine are chef poate comenta pe blog.

Bilant de toamna

2010-10-27T01:34:00.000-07:00

Cateva persoane carora le plac fotografiile mele. Le numeri pe degetele de la o mana. Am incercat si pe forumuri, dar acolo se uita doar doua persoane, trei maxim ...Am pus pe Artkaos, Deviantart si Flickr.
Unul mi-a raspuns "lipsa totala de tehnica , simt artistic si neinpiratie in alegerea imaginilor mixate".

Si pana la urma am apreciat asta decat lipsa oricarui raspuns .Desi la inceput ma gandeam ca mixez ce vreau eu si asta face diferenta ..
As vrea o comunicare, o parere. De pilda persoanele din Brasov aceia care vorbeau de "dinozauri" mi-au dat vreodata mie vreo sugestie ?Ce stiu sa faca in afara de a arunca cu cacat in cei care nu fac parte din gasca? Vad ca toate lumea se gratuleaza intre ei -domnul Onofras cu gasca de la workshop, Radu Badoiu cu aia din Lanul de Secara , Horhe cu Belu si compania si mai mult de genul " esti tare , men" si tot asa. Ma rog, vina mea ca nu fac parte dintr-o gasca. Si imi dau seama -apropo de ce s-a intamplat in ultima vreme -ca adevarul e undeva la mijloc, ca de obicei.

Pe urma blogul...Blogul s ezice o fereastra spre lume..Pe blog se afiseaza tot timpul acel "zero" la comentarii pe care in mod ciudat il simt asa ca pe ceva jenant, rusinos...Asa ca am "mascat " fluxul comentariilor.Mai bine sa nu vad imi ziceam si ma gandeam ce copila sunt..."Ca atunci in tinerete cand stergeam numarul de telefon a cuiva care ma enerva ca si cum simbolic l-as fi sters din minte si din inima...
Pe urma pe FB aveam sute de "prieteni " pe care nici nu ii cunosc si cu care nu am conversat niciodata . I-am sters.Au ramas treizeci si ceva.
Subiecte nu gasesc , un model costa 200 de euro pe ora si mai vrea si poze dupa, am facut poze la o nunta si album si am castigat 150 de euro si un buchet de flori -i-am spus sa dea cat vrea..
Pana la urma e drept ce imi zice barbata-miu si fiu-miu -"da tu esti doctor nu?"Nici ei nu prea inteleg -zic da ce e DOAR o pasiune .
In fine, bilantul de toamna e sumbru.

Automne en Provence

2010-10-26T14:52:00.000-07:00

L'impossible est deja fait

2010-10-26T12:10:00.000-07:00

Taking a walk

2010-10-26T06:43:00.000-07:00

La neige d'antan

2010-10-26T04:58:00.000-07:00

In London

2010-10-25T13:11:00.000-07:00

Last Christmas

2010-10-24T12:41:00.000-07:00

Childhood Is Over

2010-10-24T04:21:00.000-07:00

Need to remember

2010-10-23T13:15:00.000-07:00

Like living in a big town

2010-10-23T10:42:00.000-07:00

No country for young people?

2010-10-23T05:31:00.000-07:00

"I will be beautiful tonight!"

2010-10-22T13:27:00.001-07:00

Rainy Mood

2010-10-22T07:44:00.000-07:00

Envie de sortir

2010-10-22T03:15:00.000-07:00

Coming from Japan today

2010-10-21T12:19:00.000-07:00

I am yours...

2010-10-21T11:29:00.001-07:00

The Photographer

2010-10-21T03:15:00.000-07:00

A new coffee shop in town?

2010-10-21T02:08:00.000-07:00

Lonely in Paris

2010-10-20T15:12:00.000-07:00

Calaisian People

2010-10-20T13:42:00.000-07:00

New girl in town

2010-10-20T12:55:00.001-07:00

O foarte buna prietena

2010-10-20T00:46:00.000-07:00

Carusel

2010-10-19T12:07:00.000-07:00

Pe la sapte ani ma duse bunica sa fac pian . Profesoara se chema "doamna Raff" si era extrem de cunoscuta in oras. Celebra chiar , fiecare elev si parinte se considera fericit daca "apuca" sa faca lectii cu dumneaei. Faima ii era ata de mare , incat in lumea "noastra" de la scoala generala noi "fericitii" eram considerati altfel decat ceilalti, niste mici staruri care reuseau sa creasca la umbra copacului batran si faimos. De trei ori pe saptamana ma duceam acolo si asta pret de ani de zile , vreo cinci cred. Doamna , obisnuita sa auda laude si osanale zilnic, sa isi organizeze cu greu zecile de elevi si sutele de pretendenti la titlu, era convinsa in sinea ei ca era extraordinara . Cum altfel , din moment ce oamenii se calcau pe picioare sa ajunga sa ia ore cu ea.Era micuta, cu parul roscat , si ne punea sa numaram in gand in ritmul metronomului de pe pian.

De altfel -intre paranteze- o doamna foarte draguta care nu uita sa puncteze de fiecare data ca ea a facut lectii in particular cu un domn care la randul lui facuse Conservatorul la Viena...

Ai mei mi-au cumparat un pian .Ma gandesc acum de ce nu isi puneau intrebarea de ce dupa cinci ani stiam sa cant doar "marsul piticului " si un biet "Menuet" de Mozart...E drept ca intr-o vizita la Bucuresti in magazinul "Muzica" mi-am cumparat o partitura a lui Bach, dar doamna a zis ca nu e cine stie ce, o sa o studiem daca vrem alta data....

Pe la doispe ani , trecand intamplator pe o strada vad cris "Scoala Populara de Arta " si vad ca se organizeaza cursuri de pian. Renunt la doamna Raff -din motive de "domiciliu schimbat" -prea departe pentru a mai merge pana acolo si iata-ma la cursul de pian. Am mai povestit cu alta ocazie despre profesoara mea , si nu mai insist. Imi amintesc prima ei reactie -comunicata sec alor mei -ca sunt nula. Cand a auzit numele doamnei Raff, a strambat din nas, chiar daca nu a zis nimic.A doua reactie -nu numai ca sunt nula, dar si mai grav am prins aptitudini gresite care vor dispare cu greu!Asta DACA vor dispare. Eram ca un bolnav condamnat deci!

Imi amintesc ca si cum ar fi ieri . Lumina difuza superb in incaperea de la scoala , capul mi se invartea si imi era greata. Adica cei cinci ani nu folosesc la nimic? Da , asa era , m-am lamurit cand lectiile au inceput , nu numai ca nu foloseau ,dar la fiecare partitura noua aveam gesturile "doamnei Raff" , gesturi, gresite, nu aveam nici o emotie, numaram in continuare in gand, tineam mainile pe pian cum nu trebuie...Incercam sa ma corectez , chiar incercam. Dar pentru mine devenisera obisnuinta, faceau parte din mine.A durat mult , asa cum prevazuse profesoara ...Si la un moment dat am renuntat , in fine liceul, facultatea.Si nu ma pot opri sa nu ma gandesc ce ar fi fost daca as fi trecut pe strada aia cu scoala mai devreme.

Am avut apoi din fericire norocul in viata de indrumatori excelenti in anestezie, de oameni exceptionali, integri si care mancau meseria pe paine . As fi fost alfel cu siguranta daca as fi avut parte de imbecili , de frustrati sau de impostori. Ma gandeam asa , in seara asta cat de importanti sunt profesorii.....

Singura

2010-10-19T10:22:00.000-07:00

Femeia si marea I

2010-10-18T13:31:00.001-07:00

scolarita

2010-10-18T12:59:00.000-07:00

Portret de femeie

2010-10-18T09:51:00.000-07:00

Amuzament

2010-10-17T14:53:00.000-07:00

Artist sau artizan?

2010-10-17T09:58:00.000-07:00

Ieri am participat la o reuniune de fotografi , nu departe de casa. Au fost niste "intalniri" orgnizate de o mica comunitate fotografica locala . Au fost cativa care au vorbit despre photoshop , altii despre camera obscura, unul despre imprimare si digigrafie si tot asa. Au participat si cativa directori de galerii care s-au uschit imediat . Au fost si cateva expozitii care mie nu mi-au spus mare lucru si tocmai despre asta vreau sa vorbesc.

Ce inseamna "frumos" pana la urma, ce insemna "de calitate", ce inseamna "stil personal" in fotografie? Ce vor galeristii , ce vrea publicul, ce vreau eu sa transmit ?De ce unele fotografii care atrag laude mie nu imi spun nimic, de ce vibrez la fotografii care altora nu le spun nimic, si oare cineva care are succes enorm datoreaza asta doar muncii si talentului? Mai este ceva acolo , dincolo , nestiut, cum ar fi o prietenie cu cine trebuie sau "intalnirea decisiva " cu un mare fotograf care poate schimba peste noapte destinul cuiva?
Se vorbeste despre Depardon, ca asa sunt francezii trebuie sa vorbeasca doar despre ai lor. Unii galeristi ii condamna stilul pur de reporter , altul il face de-a dreptul mincinos pentru ca a afirmat ca el nu face "trucaje" in fotografiile lui , spunand "dar ce faceam impreuna in camera obscura , cand mai taiam ce nu trebuie , mai redresam o perspectiva, etc ce era?"Anul trecut la Arles am cunoscut-o pe Claudine Doury , fotografa care a excelat dupa mine cu scenele din viata adolescentilor din Siberia si Rusia. Imi place mult Claudine , si ca fotograf si ca om .Claudine are in bibliografia ei mentionat faptul cum ca Depardon i-a oferit un aparat si uite asa a inceput sa faca poze.De fapt mai tarziu am aflat ca cei doi au fost amanti ani de zile...Si eu vibrez infinit mai mult la fotografiile ei decat la ale lui .Ca sa fiu mai transanta, el nu imi spune nimic.

Si pe cand mi se invarteau toate astea prin cap , iata ca un domn intre doua varste , galerist, ia cuvantul si din ce spune e clar ca nu apreciaza prea mult stilul sec , rece de reportaj. Si spune o chestie care mie mi-a ramas in minte . "Domnilor , zice, hotarati-va ce vreti sa fiti artisti sau artizani"
Vreau sa apas pe un buton , sa fiu martor al evenimentelor , sa mai pigulesc un pic poza alaturi de inca alte o mie de poze , ok, nu se supara nimeni.Ca sa intelegeti, in limba franceza , ei vorbesc despre artizan ca despre acela care de pilda varuieste in casa - se numeste artizan, cel care face mobilier manual, sau covoare sau care face sticlarie de serie mica. Toti astia sunt artizani si cu mici diferente opera lor se aseamana. Adica daca vad un covor lucrat manual nu pot spune cine l-a facut. Si aici ajungem la notiunea de stil. Covorul e facut corect dupa toate regulile dar inca zece persoane puteau in conditii similare face un covor aproape identic. Si de aceea domnul cu pricina era aproape la limita faptului de a nu considera reporterul un artist.
Artistul gandeste, se transpune, isi arunca propriile fetisuri ,fantasme si anxietati intr-o opera . Ca gandeste si face asta inainte de a apasa pe buton sau dupa in camera obscura sau in fata calculatorului , mai putin conteaza , demersul trebuie sa fie creativ, mai continua domnul in cauza.

Apoi un alt galerist din Bruxelles ia cuvantul si vorbeste despre "sublimare ", despre autoironie , venind cu exemplul clasic al lui Marcel Duchamp care vrand sa ia la misto criticii vremii a pozat un pisoar decretandu-l opera de arta.

Ardere, sinceritate , autoironie....

Deci nu tot ce e fotografie e arta , cum nu orice pictura sau sculptura e arta. Galeristul se infierbanta zicand ca vede zilnic persoane care fac o fotografie pe care o putea face oricine si care nu spune nimic.

Imi repet ardere, sinceritate, autoironie, propriile fantasme, propriile anxietati , fotografie ....eu.Eu, eu!
Si da , ma destept si inteleg ce zic altii de mult "fiecare fotografie e un autoportret"!
Al sufletului meu ca fotograf in momentul respectiv. Asta daca sunt sincera.Daca am curajul sa imi marturisesc niste temeri, sau niste fetisuri sau o opinie oricare ar fi ea daca e a mea.
Mai grav e ca unii au incercat sa tehnicizeze si sa explice asta cu reguli de optica, compozitie, etc. Nu se poate explica sinceritatea si arderea unui artist in cuvinte si in manuale . Asa cum nu se poate explica nici dragostea . Desi s-a incercat mergand pe afinitati zodiacale,sexuale, comportamentale dar adevarul e ca nimeni nu stie nimic de ce apare si cum. Sigur ca exista niste asa zise reguli care transpar , dar nu asta e important , altfel unde mai e loc de altceva ? Nu inspre respectarea regulilor trebuie sa mergem, e ca si cum am invata de la mamele noastre ca trebuie sa ne maritam cu un barbat bogat, frumos si respectuos sau cu o femeie frumoasa , gospodina, buna mama si sotie si i- am cauta doar pe acestia la infinit , sfarsind prin a nu-i gasi niciodata....

Si atunci realizez ca asa cum ne schimbam noi pe parcursul vietii asa se schimba si fotografiile noastre, si ca asa cum cateodata regretam ce am facut in trecut, asa poate nu ne place ce am facut ieri pentru ca azi suntem altii , in alte circumstante , cu alte idei, cu alte ganduri. Si realizez nu in ultimul rand ca suntem diferiti si ca nu putem place la toata lumea .

Si atunci dintr-o data nu ma mai intereseaza ce vor galeristii, nici macar ce vrea publicul ci vreau doar sa fac o fotografie cu sinceritate, cu ardere, cu autoironie....
Si iesind de acolo am pozat strada principala din Lille la ceas de seara . Pentru ca imi placea lumina aurie a soarelui care a reusit sa strapunga norii. Am fotografiat pentru ca imi dadea intr-un fel speranta .

Impresii de la pension

2010-10-15T04:49:00.000-07:00

" Avem nevoie de dvs pentru o consultatie, doamna va asteapta in cabinet!" Intru si gasesc o femeie intre doua varste , de etnie roma . In cabinet pluteste un miros greu de transpiratie. Femeia poarta o fusta larga , colorata si mai multe randuri de bluze si baticuri. Ma felicit ca nu sunt ginecolog sa trebuiasca sa ii fac -Doamne fereste -un consult vaginal! Asistenta si secretara ii dau fisa la semnat , ii explica frumos cum stau treburile. Traducatoarea e langa ea , ca si asistenta sociala. Toata lumea "doamna in sus, doamna in jos" . Pleaca si intra din nou secretara sa ma intrebe "da pentru doamna care tocmai a plecat trebuie sa scriu asta asta...."

Ma mir si ma gandesc ca la noi, in Romania o tiganca nu are parte de acelasi tratament. Tiganca e "cioara", o femeie in varsta e "baba de la salonul X", un barbat batran e un "mosul ala imputit ", cineva supraponderal e "grasan nenorocit ", "umflat" si asa mai departe ....
Astia pe aici cand se cearta zic "m-am certat cu DOMNUL X" si nu am auzit insulte -vorbesc de lumea medicala si fotografica unde ma invart -atentie nu vorbesc de spatele blocului si maidanul de la periferie.Parca am fi la pension!

Sa povestesc ceva pentru cei care nu sunt in domeniul fotografiei. Din Romania.
Un domn fotograf spune ca nu ii place opera altui domn si el fotograf. Clasifica o fotografie cu un baietel gol drept"penibila, porno" si afirma ca fotografiile domnului "nu mai sunt in top " ca si subiect.Redau postul:

Cam trista treaba. In sensul ca domnul profesor Agarici... probabil a fost un mare nume... in fotografia de pana in 1990, in Romania ...nu stiu nu cunosc... nu ma nascusem cand se intampla asta.Insa privind galeria dumnealui, pe net, mi-au venit doua rautati in cap...si vi le impartasesc cu sinceritate: Angela Similea nu mai este in topuri...iar pozele care se faceau pe cutie la ciroapii adesgo...parca nu mai sunt de actualitate. Plus imaginea nuda...penibila... a unui baietel de maxim 5 ani, dorita de fotoreportaj si chiar promovata odata pe portalul f64...depaseste orice limita a prostului gust.Eu asa am simtit...ca parinte de copil de 5 ani, fara sa am prea multe oprelisti morale.Daca e pornografie..pornografie sa fie...insa nu cu copii. Parerea mea.
Ar mai fi o consideratie extrem de subiectiva... recunosc s probabil neintemeiata. Scoala cu doi profesori sot si sotie...in tandem asa?...daca odata si copii...verisorii ...nepotii vor avea, genetic desigur, valente de dascal.Pare un pic fortat. Atat.

14 octombrie 2010, 15:50

Bun pana aici. Daca ne luam dupa modelul frantuzesc amintit mai sus , treaba asta nu se face. Astia zic pe aici "nu apreciez in mod deosebit "asta sau asta -lasand in mintea noastra de roman sa se inteleaga cum ca ei considera "asta" un cacat.Asta pe intelesul nostru...
De la afirmatia acestui fotograf incepe circul romanesc tipic. Numerosi alti fotografi incep sa il atace pe primul ca si cum ar fi omorat pe cineva . Apoi apare si replica celui atacat , pe care o redau mai jos/

Ne-au cotropit. Sunt peste tot. Stupizi si mediocrii, inculti si agresivi, impostori si orgoliosi. Prosti. Nebunia adevarata e ca astia se inmultesc si chiar au copii... In Sparta handicapatii erau ucisi pentru sanatatea celor care ramaneau vii. La noi au polimerizat. Insa, nu au invins si nici nu vor invinge. Cultura si bunul simt sunt pentru ei ca atunci cand i se arata unui varcolac, Crucea. Se privesc zilnic in oglinda si devin... virtuali. Inversati!

Fiecare oglinda are si o parte de intuneric!

Daca mi-ai fi spus toate acestea, ti-as fi cerut sa-mi pui o pila la „Spitalul 9”. Ca sa pot trai linistit printre oameni intelepti si adevarati. As fi avut norocul sa stau intr-un salon mare cu lumina si aer, curat. As fi avut, in sfarsit, parteneri de conversatii pentru toate subiectele care imbraca in bucurie, onestitate si multumire sufleteasca viata oricarui om. Pe tavanul salonului as fi scris vorbele lui Petre Tutea: „Un tampit mai mare ca mine nu exista. Sa faci 13 de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost in stare”...

Sunt barbat; stiu sa lupt, Cu cine, cu astia? Care? Cine? Unde? Cum? Cand? Sa le sparg rautatea. Incultii dracului!

Sa le sparg urechile!

Si atunci ma sperii. Da , efectiv , ma sperii , mi-e groaza ca un profesor de fotografie poate sa arunce venin in halul asta. Mi-e groaza ca un om care face arta , deci presupus a fi sensibil , poate sa se umfle atat in pene , sa aiba un dispret de o asemenea masura fata de ceilalti. Si prietenii domniei sale care ataca si ei nenorocitul care a indraznit sa fluiere in biserica!!

E incredibil, e trist , dureros, uf nici nu mai stiu ce sa zic. Adica eu sunt fotograf si vine cineva sa imi spuna ca nu ii place ce fac. Si ce daca , nu putem place tuturor. Noi suntem tari, ne spunem!La inceput credem ca tot ce facem e gozav. Si daca sunt un fotograf mai in varsta, mai cu experienta , profesor de fotografie , as lua asta ca o critica , pentru ca un artist ajuns sus isi face mai mereu autocritica -am cunoscut mari fotografi care rup tot ce fac , nu le place nimic si sunt mai mereu in cautarea perfectiunii...

Ce insemana insa mare fotograf? Cautati pe net Erwin Olaf, Gregory Crewdson, Nan Goldin,Tina Barney , Rineke Dijkstra,M Ackerman , Marcos Lopez si altii si altii . Sunt fotografi care in momentul de fata sunt expusi peste tot in lume , vand pe sute de mii de euro , sunt reprezentati de galerii la Paris , Londra, NewYork si care nu am auzit vreodata sa comenteze si sa critice nimic din ce fac altii. Nici ce zic altii .
Ackerman a spus " ca nu prea il apreciaza pe Crewdson" si e clar de ce -stilurile , modul de a simti si de a se raporta la lume e diferit . Lopez nu e innebunit dupa Jan Saudek "pentru ca nu prea agreez nudul, am fost crescut la manastire la catolici", dar il adora pe Olaf...

Si atunci ma intreb cine sunt eu sa ii critic pe altii sau dimpotriva sa ii insult pe altii la modul descris mai sus? Am dreptul ca privitor sa imi placa sau nu o imagine asa incat mi-am aruncat privirea pe opera domnului criticat . Si pentru ca m-am molipsit de la pensionul unde sunt , zic "nu apreciez in mod deosebit". Traducerea o stiti voi.

Cu susul in jos...

2010-10-12T08:48:00.000-07:00

Pe aici totul e inca verde.Ieri vroiam sa profit de cateva ore libere pentru a fotografia toamna. Numai ca toamna nu a venit inca . E inca destul de cald, soare si greva generala . Totul e verde , doar cativa copaci se indura sa etaleze frunze de un galben palid.Aud ca la Brasov ninge si din nou mi se face dor . De Brasov si de zapada.

In asteptarea toamnei mestec in ostropelul de pui si ma gandesc la consultatiile de ieri. Doua femei care intra impreuna. Mama si fiica . Ambele gravide. Mama are peste o suta de kilograme si o mustata proaspat rasa. Nu are dinti , dar zameste des si vorbeste mult. Fiica are optsprezece ani . Cu parul incleiat de gel si dintii mult scosi in fata , seamana cu un animal micut , tacut. Pentru ca nu vorbeste. Dar intelege tot , zice mama. Le explic cum sta treaba cu nasterea si anestezia . Mama da din cap . Stie deja, are doar opt copii si asta e al noulea. Evident nu lucreaza nimeni in familie. Primesc in jur de trei sute de euro de copil , ba si mai mult incepand cu al patrulea. Nu platesc chirie, curent , apa , cantina la scoala, autobuzul. Deci banii sunt pentru buzunar si le ajung.Nu stiu de ce , in minte imi apare un tablou cu femeia aceea imensa cu sotul ei in pat , in care ea priveste sotul dar vede in ochii lui cei trei sute de euro , invartindu-se asa ca in desenele animate...

Citesc presa pe net si vad imagini halucinante cu Iurie Darie cu limba scoasa sau deja introdusa in gura doamnei Pandrea. Mi-e sila si mila in acelasi timp. Nu e urma de tandrete , parca nici de umanitate, e doar ceva hidos ,sunt ca niste alienati care si-o trag parca in caminul de batrani.Apoi fotografa din mine se intreba cine a facut asemenea fotografii oribile . O lumina mai dulce , un decor ceva , era chiar atat de greu de facut.?

In alt ziar se dau profetiile babei Venga . Ca si cum asta mai lipsea ! In presa franceza in ziare obscure se vorbeste doar putin despre baba cu pricina , insa "profetiile" difera ...

Si atunci ma intreb, de ce oare mai astept sa vina toamna?

Nunta la francezi

2010-09-26T06:20:00.000-07:00

Ne deschide mama miresei , o femeie inca tanara, imbracata in tinuta lejera de casa . "Intrati,spune, tocmai am mancat cu totii niste spaghete ca sa rezistam pana la opt seara. Zambeste si ne invita relaxata inauntru . Iau aparatele si urc in camera miresei- o colega de la spital.Camera e la mansarda si pastreaza aerul de copil. Jucarii de plus, multe carti, boxe si aparate electronice . Si bineinteles rochia de mireasa care atarna pe umeras la geam. Fac repede cateva cadre , grabindu-ma , nu stiu de ce. Termin si cobor la parter unde apar din gradina sora miresei cu sotul ei care spun "cred ca e vremea sa ne schimbam si noi". In bucatarie pe scaun o batrana -bunica -isi face atent manichiura cu oja transparenta. Ma agit , ma invart, caut iar niste cadre , urc din nou in camera unde mireasa era deja imbracata. "Ai nevoie de ceva, iubita?" intreaba mama miresei , neindraznind sa deschida usa. "Nu , sunt deja gata!"O rog totusi sa intre, pentru a "simula " imbracatul miresei. La parter, tatal miresei-un tip super jovial care glumeste tot timpul-ramane profund emotionat cand isi vede fiica coborand pe scari.Cineva de la florarie aranjeaza masina -inchiriata special pebtru eveniment, un Citroen superb din anii 40. Cu sofer , piele la interior, etc Ies in soarele amiezii si imi dau seama ca numai eu ma grabesc ...

Plecam spre primarie. Ceremonia se desfasoara cu invitatii asezati pe scaune, doar mirii in picioare. Apoi ca din senin toata lumea se evapora si raman doar eu cu sotul meu si mirii. Urmeaza o ora de "shooting" inclusiv in biblioteca din apropiere -unde mi-am permis sa intru intreband daca putem fotografia-doamnele de acolo au savurat momentul! Mai aveam inca o jumatate de ora pana la biserica si mirele ne-a propus sa vizitam casa parintilor sai. Mama era la televizor si tatal in gradina. Relaxati, evident. Bem o cafea, un ceai, glumim si plecam spre biserica. Ceremonia e foarte emotionanta. Parintele vorbeste spunand ca dragostea se intretine prin lucrurile mici, de zi cu zi, ca nu e nimeni vesnic indragostit, ca un cuplu se construieste si e tare greu. Ne spune sa invatam umilinta , in sensul nu de a tacea si a da celuilalt dreptate si de a gandi ca poate nu mereu avem doar noi dreptate.Apoi cei doi schimba juraminte, ea citeste ce a pregatit si apoi el. Lacrimi pentru amandoi. Domnisoarele de onoare plang si ele si femeile cauta nervoase batistele in geanta. Orga intoneaza marsul nuptial si ceremonia se termina. Urmeaza "vin d honneur" la o sala de langa restaurant. Se bea sampanie si se mananca mici preparate de somon, branza si fructe confiate.

Plecam spre casa, la restaurant -care incepe la opt- am anuntat ca nu raman Sala e superb decorata cu un ring de dans urias, cred ca se anunta ceva fain...

Da ne e foame e aproape sapte seara ...dar ma gandesc cum oare de nu am auzit muzica la maximum , cum de nu am vazut oale uriase cu mancare , cum de nu am vazut tantici transpirate, tati nervosi, mame in pragul isteriei, vecine nervoase, soacre imbufnate, cameramani, nasi nemultumiti, etc??? Si da, le doresc tot binele din lume , ei Ludivine -moasa- si lui Vincent- chirurg dentist...si uf imi vine si mie sa plang....

Avortoni de ieri, de azi si de maine

2010-09-06T06:29:00.000-07:00

Gandul prinde contur. La inceput e asa ca un abur, care te incalzeste. Te asezi intre cearceafuri sau doar venind inspre casa cu metroul si sunteti deja doi. Tu si Proiectul tau.Te gandesti, cauti pe internet, prin ziare si reviste, intrebi colegii. Si gandul acela creste si creste ca un copil in pantecele mamei.Ai sa reusesti, iti spui.
Zilele trec si proiectul creste in imaginatia ta. Vei face asa si pe dincolo, te visezi deja cu un proiect realizat , umflat, frumos, perfect, minunat, de care esti mandru...Mai arunci un gand catre Divinitate zicand "daca vrea Dumnezeu", dar in mintea ta iti zici ca trebuie sa vrea ...Iti fixezi chiar un termen, americanii ii zic ironic "dead line".

Si pana la urma , incet , incet , iti dai seama ca nu se intampla nimic. Ca nu poti face nimic. Pentru ca nu ai incredere. Pentru ca nu mai ai chef. Pentru ca nu ai bani. Sau pentru ca nu te-ai nascut unde trebuia.Sau pentru ca educatia ta nu iti permite sa iesi din niste granite fixate de scoala si de societate. Scoala -acolo unde toti profesorii au avut grija sa te ameninte la timp, ca sa nu cumva sa ridici capul prea sus...Sau pentru ca te uiti la televizor si te scarbeste lumea in care te afli.
Si Proiectul moare . Singur . Sau ucis de tine...
Si apoi uiti repede totul...Asa ca mamele acelea care dupa un avort intreba daca au voie sa lucreze in dupamiaza aceleiasi zile.....

Alte confesiuni de vineri seara

2010-08-27T13:33:00.000-07:00

Daca mi-ar fi spus cineva vreodata ca eu sa ajung sa locuiesc in alta parte decat tara mea i-as fi spus ca e nebun. Prin 2006 un coleg-azi din pacate rapus de un cancer si plecat dintre noi - imi spune "ia zi , tu ce limba inveti ?"
I-am spus ca nici una,la ce se refera . El zice "pai e clar, Romania o sa intre in UE si o sa putem pleca unde vrem."El , saracul, invata italiana , ca zicea e mai usoara....

Ma gandeam la asta azi intr-o zi trista de doliu pentru mine . Afara ploua si la televizor pe net vorbeste un barbat isteric care de obicei avea un laptop mereu cu el, nu stiu cum il cheama. Cere slide-ul X000 sau Y99.Acuza ...SISTEMUL"Ca chestie ma amuz un pic in gand , ma gandesc daca omul acesta face dragoste si daca face, incepe zicand "azi pozitia 299, nu asa draga, ti-am spus stimata doamna , ca la pozitia aceasta cracul trebuie sa stea lejer , relaxat la 48 de grade"...

Prin iunie 2007 lumea incepuse sa ceara certficate de conformitate la minister . Sa plece, asta era ideea tuturor. Eu trebuia sa plec la Bucuresti , urmand sa iau autocarul intr-o excursie cu grupul prin Germania , cu mama. Un coleg imi zice " daca tot vii la Bucuresti, depune si tu pentru conformitate ,ca dureaza!" II zic ca nu vreau sa plec , de ce sa depun. Dar vin totusi cu actele si la coada ma plictisesc , dura mult , si zic unei doamne din spate " treceti aici , eu plec" , ea zice "va intoarceti , nu," eu zic "nu, plec , am altceva de facut " dar ea zice " haideti , ramaneti, azi e lejer , eu ieri nu am apucat sa depun!" Raman , depun, sunt trimisa pe la alte institutii sa duc nu mai stiu ce. Depun a doua zi restul, merg la Unirea sa imi iau niste haine pentru excursie si nu ma mai gandesc la asta pana luni de zile dupa ,cand un alt coleg imi spune daca am verificat pe site . Zic "ce site" , era vorba de cel al Ministerului. In fine, primesc ceritifcatele de conformitate.

Dupa cateva saptamani doar , cineva la spital imi spune ca e un aparat stricat de anestezie , dar ca l-a rezolvat el, a inlocuit o valva stricata cu o alta , facuta de el artizanal dintr-o radiografie taiata si merge.Eu una aparatul acela l-as fi aruncat . Cu mintea pe care o aveam atunci, l-as fi aruncat. Eu una , razboinica cum ma stiu, m-as fi dus la director si l-as fi fortat sa ia alt aparat . Simplu. Persoana care facea artificii si bricolaje asumand un risc imens pentru bolnav , mi se parea de condamnat intr-un fel...Acum vad altfel lucrurile. Acum stiu ca daca vrei sa operezi si vrei sa primesti bolnavii si sa nu ii pui pe drumuri faci si asta. Acum stiu ca daca esti sarac faci bricolaje in fiecare zi. Acum stiu ca omul acela care a taiat o radiografie , facand sa mearga un aparat , poate valoreaza mai mult decat un medic imbuibat din Vest care nu stie si nu nu concepe sa faca asta. Acum stiu ca un director din Romania are de fapt mainile legate, ca nu poate cumpara ce vrea , ,nu poate angaja pe cine vrea , ca Partidul l-a pus acolo, si nu l-a pus acolo sa faca ce vrea el... Iar Partidul depinde de FMI, de datoriile fata de clientela politica pe care o are , de cate si mai cate si iata pentru Sanatate si Invatamant nu ramane nimic. "Lasa ca dau pacientii ceva , merge de bine de rau..." sa plece , draga , medicii, avem altii lasa..., " De asta ne arde noua acum..."

Peste doar cateva zile primesc o scrisoare de la o firma care recruta medici in Franta. De aici totul pleaca asa , ca un bulgare de zapada. Vizita acolo, frigul de decembrie la Paris, pe Champs Elysées , eu cu o bereta frantuzeasca visinie in lumea aceea plina de lumina, plina de ghirlande...Fericita, fara sa stiu de fapt de ce...

In aprilie la Paris ...din nou. De asta data la Alliance Francaise.Sa invat limba. Singura, cu bani de buzunar destul de multi. In Montparnasse la un hotel de patru stele pe banii firmei cred...Indragostita - o dragoste din aceea care vine rapid si se stinge la fel de rapid ca si cum n-ar fi fost. Aprilie la Paris poate e un cliseu, dar e al naibii de frumos. Simteam ca incepe o noua viata, eram asa ca la 18 ani , atunci cand am intrat la facultate...

Oamenii m-au primit grozav la spital . Pacientii ma respecta.Am o casa cu curte. Si salariu bun. Si masina frumoasa...Si nu imi lipseste nimic, avem de toate...

IN seara asta tricotez, ceea ce n-am facut de mult timp. Si domnul acela isteric vorbeste intr-una. Si i-as spune ca "Sistemul "asta este. Si oamenii fac ce pot. Unii s-au inrait si fac ce nu trebuie. Altii bricoleaza . Iar altii mai sensibili si mai aventurieri pleaca...

La televizor ,la francezi canta unul o melodie .Cica din anii saptezeci. Sala e in picioare. Eu nu am auzit melodia asta. Nu imi spune nimic...

Mie mi-e doar frig si vreau sa beau o bere si sa mananc mici cu mustar....facuti pe gratar acolo departe.Si mi-e dor de struguri. Si de pateu.S ide Poiana...

Si ma gandesc de ce Doamne, eu nu stiu sa tai o radiografie????...

Alint

2010-08-23T14:53:00.000-07:00

Dimineata ploua marunt, dupa o noapte rece in care tropaitul ploii pe acoperis ne-a trezit in cateva randuri . Greu de crezut dupa zilele cu soare care parca nici n-ar fi fost ...
Dupa o zi de munca la spital , intr-una din acele dupaamieze rare in care nu ai nimic de facut am decis.
Drept urmare reteta fericirii de azi inseamna doua gogosi pufoase cu dulceata de caise , un ceai fierbinte si un film superb -"Doctor Jivago" -savurate sub plapuma calda in timp ce ploaia si vantul fac ravagii undeva departe....

Cred ca orice fotograf ar trebui sa vada filmul acesta doar asa ca lectie. O lumina superb aranjata , fiecare scena e lucrata la milimetru , ca sa nu zic "la foton"! Stiam povestea citita si vazuta pe un video a unor prieteni in adolescenta. Dar aproape ca nu am dat atentie povestii ci doar muzicii si luminii divine asezata atat de maiastru pe fetele , pe ochii actorilor. Cautam sa discern cate surse de lumina sunt si unde ar fi asezate , cu alte cuvinte m-a incantat si recomand celor care au cea mai mica legatura cu fotografia sa il revada.
Iar celorlalti le marturisesc ca doua gogosi calde cu dulceata ,un ceai si o plapuma calda intr-o zi ploioasa fac minuni....

Chiar daca sunt de la supermarket -au trecut ani de cand nu am mai gatit gogosi - si incalzite la microunde...

Azi niste lamuriri

2010-08-20T12:29:00.000-07:00

Alina, Marga, Camelia, Csilla, Marioara, Bela, Nico, Carmen, Anca, Flori,Aura, Lili, Maricica, si multe altele si altii sunt oameni cu care am lucrat si am ramas prieteni. Brancardieri si asistente.Cu unii am facut concediul impreuna , ne-a legat o prietenie stransa , as putea spune mai stransa decat cu multi colegi medici si chiar daca acum fiind departe nu vorbim de trei ori pe zi la telefon sunt oameni dragi si apropiati pe care ii respect pentru modul profesional in care au lucrat cu mine si pentru felul lor , ca oameni de a fi.
Dar .....vorbeam despre ceea ce s-a intamplat la Giulesti. Si nu pot sa nu imi amintesc de doamnele "Mery" din marile spitale ale Capitalei. Ceea ce am povestit e perfect adevarat. Ceea ce au povestit cititorii care au postat e iarasi perfect adevarat.

Nu sunt de acord cu cei care spun "inainte era asa sau asa" . "Suntem mai rau ca inainte, ect"E fals! Inainte era profesorul Juvara , profesorul Arsene , Sarafoleanu , Litarczek,si mari titani ai medicinii romanesti la care cei de azi "facuti "profesori pe pile si bani si cu dosar clar contrafacut , nu sunt buni nici sa le lege sireturile. Fac parte din generatia care a dat examenul la medicina cand erau 14 candidati pe un loc , iar ultima medie era 9,00.Acum la medicina se intra cu 5 , iar scolile de asistente se fac pe banda.Si posturile in spitalele de elita se cumpara cu bani!

Citind cartea de memorii a profesorului Juvara vedem de pilda cu ce greutati s-a confruntat in anii de dupa razboi cand anestezia aproape ca nu exista , si cum facea operatii de care azi chirurgii umflati in pene zic ca sunt dificile! Cum opera un stomac sau o tiroida intr-o ora sub anestezie locala fara ca pacientul sa aiba complicatiile de azi, dar si cum era nonstop la spital IMPUNAND o anumita conduita fata de bolnav.Cum s-a dus pe la mai marii epocii cu caciula in mana RUGAND sa aiba fonduri pentru spital. Face vreunul din directorii de azi asa ceva??? Credeti ca in Franta sunt amabili pentru ca au cu ce lucra? Ma indoiesc ...si ma intreb cu cat e platita femeia de la casa la magazin daca poate zambi de o suta de ori pe zi zacand " multumesc , o zi buna sa aveti!"

Evident lipsa dotarii genereaza frustrare . Evident ca nu iti poti face meseria cum trebuie, improvizezi in fiecare zi cate ceva , un bricolaj periculos care cu timpul genereaza nemultumiri si frustrari din ce in ce mai mari...Dar oare ele , frustrarile continue trebuie sa te impinga sa tipi la bietul bolnav , sau sa il trimiti acasa dupa bani , sau pur si simplu sa il tratezi cu neglijenta. Sau sa zici "la cati bani imi dau astia si asa muncesc prea mult?"
Pentru ca vorbim despre o tragedie , despre o neglijenta grava , despre ceva oribil care trebuie sanctionat ca atare.
Nu e persoana in Romania, macar una care sa fi avut DOAR experiente fericite la spital. Oamenii au si frica de spital. Stiu , bietii de ei ca valoreaza atat cat dau , ca daca "pica "peste un doctor amabil sau o asistenta profesionista , in schimb trebuie sa cotizeze la portar , la cearceafuri, la RMN ,la asistenta sefa pentru o camera single, la una sau alta . Sau invers , toata lumea draguta si doctorul care ii jupoaie , ca altfel treneaza cu saptamanile pana "inteleg" ce trebuie inteles.De aceea vin cu cancere in ultimul hal, cu care restul Europei nu se confrunta.

-Sunteti multumita , doamna, intreba chirurgul o prietena de a mea"
-Da, foarte , multumesc!
-Ei bine, eu nu sunt multumit!"
Ea ma suna plangand intreband de ce, pentru ca a "dat" cat ceilalti din salon....Dar mai trebuia ceva...

Nu trebuie ca asistentii sa reactioneze la modul "dar eu nu fac asa!" E foarte bine ca nu face asa. Eu daca cineva acuza doctorii ca nu isi fac datoria nu sar in sus zicand "dar eu imi fac" ! E o atitudine copilareasca. Evident ca sunt oameni care isi fac datoria . Dar ei sunt umbriti de "buruienile" multe din jur....

Tragedia de la Giulesti

2010-08-18T01:49:00.000-07:00

Tragedia de la Giulesti m-a lasat fara cuvinte. Doar cu lacrimi...

Imi amintesc de serile de garda din reanimare si da, ca sa spun fara sa ne mai ascundem , de atitudinea unei parti a infirmierilor, a asistentelor, dupa care trebuia sa stau la paza, ca dupa o turma de iepuri, pentru ca daca nu, toata lumea era la cafea, la tigara, sau la mancat seminte. De departe, o atitudine execrabila aveau cele de la Pantelimon, o atitudine care concura cu succes ceea ce citisem odata demult despre dr Mengele.Acolo nu se faceau experiente pe oameni , nici pe departe, dar cinismul era la el acasa. Nu uit privirea unor bolnavi in ultimul ceas de viata care implorau pentru o injectie care i-ar fi ajutat sa nu ii mai doara asa cumplit, nu uit pansamentele care musteau de puroi pana la venirea rudelor cu spaga de dupaamiaza, nu uit ceraceafurile care cazusera din pat si bolnavii goi care dormeau plini de escare pe musamaua umeda si soioasa , in caldura infernala a Bucurestiului. Nu uit camera de alaturi de reanimare , cu ecrane lucioase care normal trebuiau sa inregistreze ritmul cardiac si tensiunea bolnavilor. Ecrane negre, niciodata deschise...Singurul ecran deschis era cel al calculatorului ,unde asistentele jucau MahJong....
Odata , vazand un bolnav cu bratele vinete si umflate de la perfuzii, am hotarat sa ii montez un cateter central, lucru de baza intr-o reanimare. Ii spun asistentei , asteptand ca ea sa vina sa imi pregateasca trusa. Imi spune molfaind o chifla "si ce imi spui mie, cauta-ti trusa si monteaza-l, ce vrei sa-ti fac eu?!"II zic , incercand sa trec peste lipsa evidenta de respect, " Matale o sa faci in felul urmator, o sa lasi chifla pe masa, o sa inchizi calculatorul si o sa vii cu mine si o sa cautam trusa. Cam atat, e greu, ce zici?" Vine in sila dupa mine si usor , usor , dupa cateva garzi reusesc de bine de rau sa obtin ceva de la ele.

Altadata in alt spital celebru din Capitala, eram pe punctul de a trezi un bolnav. Era o sarbatoare , poate chiar Sfanta Maria , si urma sa mergem dupa program sa sarbatorim cativa colegi. Iata ca bolnavul se trezeset si la scurt timp dupa aceea inceteaza sa respire. Strig dupa asistenta si vad ca nu raspunde nimeni. incerc sa il ventilez ,era quasi imposibil. Cu o mana tineam masca de oxigen cu cealalata cautam febril ce aveam nevoie . Continuam sa strig , dar nimic. Am realizat deodata ca eram absolut singura in blocul operator. Nici asistenta, nici chirurg, nici infirmiera nici brancardier, nimeni. Incercam cu disperare sa introduc cum puteam oxigen pe masca , imi amintesc si acum buzele bolnavului de culoarea prunei...Aud un zgomot pe culoar si strig "veniti aici, repede!" Dar era un om de servici care trebuia sa repare chiuveta. ii zic " iesiti pe hol si aduceti primul om in halat pe care il gasiti." In scurt timp vine cu un chirurg. Ii zic "da-mi asta , da-mi asta..." Se conformeaza, ma ajuta fara sa puna intrebari. Bolnavul isi revine, noi suntem amandoi palizi. Mergem pe culoar si auzim rasete intr-o camera. Era toata lumea acolo . De la radio se auzea muzica, nu o sa uit nicodata "Costica , Costica , fa lampa mai mica..." In capul mesei asistenta "doamna Mery" manca un copan de pui. Ii strig " de ce ati parasit sala, noroc cu dr X care m-a ajutat, bolnavul putea muri!" Doamna Mery lasa copanul si plimbandu-si limba printre dinti zice " Si ce draga, s-a epuizat!" Rasetele izbucnesc de peste tot si simt ca mi se invarte capul, trebuie sa ies de acolo ...A doua zi merg la seful asistentelor si el imi zice " ca sa fac , draga , lucram aici impreuna nu ne-om da in cap unii la altii...."

Daca m-as apuca vreodata sa povestesc , totul ar fi de groaza si poate mi-ar face rau sufleteste. De departe vazut e si mai oribil, iar prin comparatie cu alt sistem e inca si mai oribil.

L-am "ales" pe profesorul Marinescu pentru a naste pentru ca mi-era profesor si hotarandu-ma sa merg la Giulesti , spitalul unde faceam stagiul , l-am nimerit in garda. M-a vazut de doua ori toata sarcina si i-am spus ce "vreau" o cezariana. Stiu ca e stupid in ziua de azi, dar tinand cont de vremurile de atunci cand peridurala nu exista si se nastea mai rau ca in epoca de piatra, decizia a fost una corecta. L-am rugat insistent si a sfarsit prin a fi de acord . Mi-a zis sa vin intr-o vineri ca e de garda . La 7:30. Am fost dusa in sala de nasteri, desi nu aveam ce sa caut acolo. Ei bine acolo .....sunt multe de povestit.Infernul, sa zicem.. Groaza , tipete, femei care urlau tinandu-se cu unghiile de perdele, si mai ales asistentele si moasele care nu uitau sa puncteze "cand te-ai futut, nu te-a durut, hihihi " Cred ca eram ori foarte tanara , ori foarte indiferenta, ori amanadoua, dar aveam senzatia ca vad un film si ca nu mi se intampla mie. Mi-era foame si sete , dar nu puteam manca sau bea, avand in vedere anestezia. Pe la 6 seara, iata ca o infirmiera se prinde ca eu nu tip , nu strig , nici nimic si vine pur si simplu si ma ia de brat zicand " ia treci , ca vad ca nu-ti arde sa nasti, treci si ajuta-ma sa strang cearceafurile astea!" Din nou, retrospectiv , eram tanara si indiferenta si...am ajutat-o sa stranga . Pe la zece seara nu se intamplase inca nimic, iar pe profesor nu il vazusem. Indraznesc timid sa le spun ca eu sunt programata la cezariana si atunci se pun in functie rezidentul , asistenta, anestezista si in final profesorul...Totul se termina cu bine din fericire .

Si acum vazand tragedia care s-a intamplat spun doar atat , in calitate de medic care a lucrat in reanimare:

-reanimarea este un sector unde fiecare clipa poate fi ultima si niciodata , dar niciodata bolnavul nu se lasa nesupravegheat. De obicei sunt doua asistente la patru bolnavi in alte tari, in Romania poate fi una pentru opt , dar nu trebuie repet niciodata salonul lasat gol. Exista aparate care inregistreaza ritmul cardiac , care trebuie setate astfel incat alarma se porneste la cea mai mica situatie care pune viata in pericol. Chiar daca asistenta merge la toaleta , avem alarma. Nu cred ca micutii de la Giulesti erau corect monitorizati. Ce cautau trei micuti pe mese , lasati asa in dorul lelii? Asa zisa "explozie " convenabil survenita cand nu era nici medic, nici asistenta , nici infirmiera in salon.... Hai sa lasam, ca nu tine .
-orice spital , scoala , policlinica trebuie sa aiba detectoare de fum . Vina este a managerului, imi pare rau sa spun, dar asta e .
-Boala este a unui intreg sistem. Este vorba de constiinta , de motivatia care ne impinge sa fim medici, sau asistente sau infirmiere. Nu cred ca se va rezolva cinismul si lipsa de bun simt cu cativa arginti, din pacate.
-in lume exista sefi si exista subordonati. Daca stii ce sa le ceri , cum sa le ceri , oamenii cat ar fi ei de cinici, de slab pregatiti , tot ar incepe incet incet sa se dea pe brazda. Imi amintesc un spital unde erau patru sectii de chirurgie, cu patru sefi diferiti si intr-una lucrurile mergeau struna , totul era impecabil, chiar daca asistentele ziceau "iar vine nebunul sa strige la noi"...
Din pacate, la orice tragedie din aceasta , o asistenta sau o femeie de servici vor fi gasite tapi ispasitori in timp ce marele X sau Y vor scapa ca de obicei cu fata curata, cu mainile nepatate de sange si va adormi zicandu-si "am trecut si peste asta, ca daca nu eu atunci cine, hihihihi...."

Circul din Arles

2010-08-16T08:37:00.000-07:00

Vor fi toata viata nomazi. Traind liberi in camping-car , printre cai , caini, o camila , ponei , vaci si gaini.Copii nu vor merge niciodata la scoala , vor face circ ca si parintii lor.
"Ce va place voua , ii intreb pe copii.
"Mie imi plac caii, zise unul dintre ei.."

Lumina, compozitie, emotie

2010-08-15T09:50:00.000-07:00

"Azi cu un Iphone 4 pot face un reportaj, tinandu-l discret in palma , si odata revenit in fata calculatorului pot alege si desface filmul in cadre si alege o fotografie pentru presa..."

"Instantul decisiv " a devenit astfel un dinozaur al fotografiei"
Marcos Lopez e un tip subtirel , mic de statura , cu o sapca indesata pe ceafa , ochelari si pantaloni trei-sferturi.
Ne vorbeste despre lumina, despre linii de forta , despre compozitie.

Marcos lucreaza cu un "retuseur digital "caruia ii trimite fotografiile si indicatiile -multe -in legatura cu ce vrea . Desi admite ca stie "un pic" de Photoshop, prefera sa lase pe mana unui specialist asta si sa se concentreze pe creatie.Primeste fotografia si o imprima pe hartie , apoi retrimite alte indicatii. Pana iese perfect cum a vrut.
Are mereu un caiet mare , cu pagini albe in sac si-chiar asteptand chelnerul- face si reface crochiuri -subiect ale viitoarei fotografii. Chiar daca -trecand pe o strada - vede de pilda o frizerie unde are chef sa fotografieze-intra si cere acordul. Sa zicem ca oamenii nu vor. Urmeaza intrebarea "Cat?" Surade si zice ca toti au un pret! Propune de pilda sa plateasca coafura clientilor din coafor. Oamenii zambesc, o parte sunt de acord. Sa tinem cont ca in Bolivia de pilda costa doi dolari...Inca nu stiu ce urmeaza. Sa nu va inchipuiti ca urmeaza doar un click si un zambet timid. NU! Omul are de regula un asistent cu el, un reflector si un flash cobra cu fir pe aparat. Urmeaza asezarea personajelor in scena. Ca o compozitie de film- unde Marcos a lucrat si de care e inca atat de legat prin sotia sa , inginer de sunet. Nu insista pe tehnica. Lucreaza in asemenea conditii in prioritate A sau S , avand grija sa aiba suficiente cadre. Urmeaza retusul de culoare-unde e maniac- de contrast si asamblarea de cadre intr-o fotografie asa cum isi doreste.

Surse de inspiratie -filmul , literatura-sa nu uitam ca a fost elev a lui Gabriel Garcia Marquez -cel mai bun zic unii- si de departe pictura unde e mai mult decat un fin cunoscator. Ne spune ca fara cunoasterea compozitiei si a tehnicilor de iluminare in pictura nu se poate.
Adauga "ma rog, pentru mine, voi faceti cum credeti.
Un elev spaniol aduce o tolba cu fptpgrafii de strada. Marcos nu le respinge , unele ii plac, altele nu si o spune fara rautate. Propune un crop la o fotografie interesanta dar care are in partea stanga urma unei genti albastre care atrage privirea prea mult, la alta propune a ilumina fata unei persoane din primul cadru si de a umbri putin in spate. Elevul, tipic "purist" -nu este de acord si paraseste stagiul.

Exercitiile le-am facut noi individual. Nu exista un studio, nici accesorii, fiecare a adus sau nu ce a vrut. Dar ei iti pot impumuta flashuri de studio de pilda.Eu am cumparat din piata un ursulet , pentru ca fata-model pe care am ales-o avea o mutrita foarte de copil. Am plecat intr-o locatie care era o scoala abandonata si i-am spus sa aduca o rochie colorata. Am facut fotografiile rapid -era o lumina naturala superba - si apoi am intrat in scoala. Sub o masa veche trona o masina de scris ! Mi s-a parut o comoara . Fata era deja in rochia neagra cu care venise, urma sa plecam si zic stai sa mai tragem aici cateva cadre. M-am invartit mult in jurul ei -amintindu-mi cuvinetele lui Marcos "in filme stam si zece zile pana vedem la foecare actor cum si din ce unghi trebuie filmat.
Lumina naturala si flash de umplere -imprumutat de la un coleg -cu un difuzor Lumiquest.

Cu cealalata fata am cumparat o esarfa de pene din piata la cativa euro , cercei de pene si un accesoriu de par. Era obosita si imi spune ca peste douzeci de minute pleaca . Imi amintisem ca vazusem o pianina veche intr-o camera din cladirea unde se tinea cursul. Fata avea un maieu negru, am pus repede penele infasurate ca o rochie, am cautat din nou unghiuri si asta a fost.

Fotografia din postul de azi a fost facuta cu aceeasi fata, in fundal fata de masa mov de hartie pe care am zarit-o la bar , inca o hartie neagra pentru a acoperi un pic geamul asa ca o perdea trasa si un carton de polistiren alb in partea opusa luminii.

Intr-un din zile am facut cateva fotografii cu un circ din apropiere. Nu proful ne-a dus , ci am descoperit cu o colega afisul cu circul si ne-am zis sa incercam. Cursul e si nu e didactic. Nu pleaca toti la fotografierea aceluiasi subiect, ci fiecare isi pune capul la contributie ce sa faca. O colega a facut fotografii interesante la abator de pilda cu modela printre carnuri , altul a luat un flash de studio si l-a utilizat in gradina din apropiere , facand ceva super interesant , altul a oprit chinezi pe strada si i-a adus in scoala si le-a facut portrete , cu promisiunea de a le trimite si tot asa...
La circ am urmat iar indicatiile lui Marcos si de unde la inceput nu prea vroiau, le-am promis fotografii si au facut tot ce am vrut. Le-am zis "un cal nu aveti?" si am avut un cal, de exemplu!

Per ansamblu a fost o saptamana plina de invataminte. Cursurile acestea de arta sunt "pentru cine are urechi de auzit". Nimeni nu insista sa invete unul care nu vrea, care are propriile idei sau care nu e pregatit sa afle ceva.
Revin cu fotografiile de la circ.

Tema la stagiu

2010-08-12T23:52:00.000-07:00

O incercare de portrete -cu acelasi model- la stagiu. Timp de lucru limitat la jumatate de ora shooting si inca jumatate lucrul pe calculator. In alta ordine de idei , stagiul e super , Marcos e super , o fantana de informatii si de imaginatie...

Despre fotografie

2010-07-29T13:38:00.000-07:00

Ne mutam si casa geme de cutii de carton , de saci de plastic, de mobile intoarse cu fundul in sus ...Stau pe bucata de canapea ramasa nedesfacuta si ma delectez cu fotografii si postari de pe bloguri. Sunt obosita si plina de praf ...

Mai am vreo cateva zile si voi pleca in sud la Arles. Ca prin miracol am reusit sa obtin cateva zile de concediu si tot ca prin miracol am reusit sa am sansa sa particip la un stagiu cu Marcos Lopez.Marcos Lopez este un fotograf argentinian , un fotograf care "face" patru-cinci fotografii pe an . Zic "face " pentru ca pana in cel mai mic detaliu ele sunt planificate cu grija .Iata cum isi descrie opera:

… Où est passé mon faubourg ? Qui a volé ma douleur ? Quel recoin, ma lune inonde-t-elle à présent de sa joie claire ?*

À l’encre rouge, je simule le sang sur le corps des modèles puis, de la même encre, je colorie à la main les copies photographiques. Sang sur sang.

L’idée est de Remarquer. Répéter. Exagérer. Sang fictif, en un pays de «gauchos» carnivores et anthropophages, capables de tuer une vache pour n’en manger qu’un steak, puis de laisser les restes aux charognards. Mon esthétique est baroque. Churrigueresque. Mélangée à la vibration phosphorescente des fresques murales psychédéliques décorant les murs des cabarets d’Iquitos. Lumière noire. Amazones. Sang, ayahuasca, sueur et larmes.

Je ressens le besoin de parler toujours de la même chose. Sans arrêt. Comme le mannequin d’un ventriloque empastillé. Transiter l’excès sans culpabilité. Écrire et méditer par la respiration en même temps.

Comment trouver le ton, le style, pour dresser le portrait d’un continent peuplé d’amours d’indiennes et de conquérants-centaures, ambitieux et sanguinaires??

Plus tard et pour comble, leurs filles se marièrent avec des immigrants européens, descendus des bateaux, désorientés, obstinés, obsessifs…

Nos grands parents italiens et espagnols. Ceux qui n’ont pas eu le temps de nous prendre dans leurs bras, de nous raconter des histoires avant de dormir, tellement ils étaient occupés à construire le pays.

«Forgeant un avenir», comme l’on disait autrefois.

Ils ont travaillé dur par vocation, pour alléger la douleur et la mélancolie d’avoir quitté leurs terres.

L-am ales pentru ca am chef de culoare si pentru ca m-am regasit in ce spunea cum ca "lucrand in culori , sper sa imi rezolv propriiile angoase" . O cariera inceputa cu portrete alb-negru carré si continuata in culori vii , eclatante , care se vrea o fresca a "visului"din Argentina de azi. O lume de plastic viu colorat care ascunde atatea sperante ciobite si inutile...

Sune ca nu poate lucra in Europa , ca nu se regaseste acolo, ca si in Mexic de altfel.

Un indragostit de tara lui si de oamenii care o populeaza. Pentru el , o fotografie presupune zile intregi de schite , cum spuneam nelasand nimic la voia intamplarii , tehnica trece pe plan secundar. Arunca rapid in interviu"cred ca era un F8 parca, nu mai stiu exact:)" Din nou ca in cazul altor fotografi mari pe care i-am intalnit primeaza EMOTIA . Emotia privitorului, arderea artistului , munca uriasa si daruirea din spatele fiecarei fotografii. Pe aceeasi linie merg si Tina Barney, Philip Lorca di Corcia, Gregory Crewdson , William Egglestone, si multi altii .

Munca, imaginatie , traire, si din nou obsedant emotie si iar emotie ....Si enorm de multa munca desigur.

Marcos Lopez nu "crede" in reportaj, merge pana acolo in a afirma "prefer un video de zece minute care spune multe despre un conflict armat decat zece fotografii prinse pe furis de un reporter de razboi"! (Sic!)

De asemenea nu crede ca iesind rapid la intamplare din casa sau plecand la mii de kilometri ca sa fotografiezi mutre intresante, vei reusi sa ai un cuvant de spus in fotografie. Crede insa in necesitatea unei culturi vizuale solide, marturiseste ca a studiat indeaproape opera Fridei Kahlo, a sotului acesteia Diego Rivera , a lui Rene Magritte si altor pictori ale caror opere l-au "miscat" sufleteste.Fotografia ca o exorcizare, fotografia ca tablou al starilor tale , suma lacrimilor si rasetelor tale....

In consecinta de abia astept sa il cunosc . Si voi vedea ce se intampla "dupa" cu pozele mele...Sper sa facem si cateva seri de tango!

Iata si un interviu cu dl Lopez;
http://revistanuestramirada.org/en/galleries/marcos-lopez-pop-latino

Despre magari....

2010-07-28T06:03:00.001-07:00

Odata demult un tanar a vrut sa cumpere un magar. A luat legatura cu un fermier care a zis ca are unul la doi euro , dar e batran si bolnav.Tanarul a zis ca e ok , magar sa fie. A platit urmand sa ia magarul a doua zi,dar venind la fermier acasa , constata ca magarul era mort.In plus , fermierul zice ca a cheltuit banii. Tanarul zice "nicio problema, il iau asa mort".

A doua zi pune anunt cum ca organizeaza o licitatie pentru obtinerea unui magar ca premiu.
Dupa o luna se intalneste cu fermierul care intreaba ce s-a ales de magarul mort.
"Pai foarte bine, am facut o licitatie la care au participat sute de oameni si am castigat multi bani!"
"Pai nu au facut scandal ca magarul era mort???"
"Ba da, numai unul , cel care a castigat , dar i-am dat 2 euro inapoi si a fost multumit!"

De atunci timpul a trecut, tanarul a ajuns presedintele unei tari si se inconjoara mereu de magari..."

Despre somon, ton rosu si mancarica de ciuperci

2010-07-21T09:00:00.000-07:00

Afara sta sa ploua . Un aer greu, parca imbibat cu electricitate.In bucatarie , mancarica de ciuperci fierbe la foc mic . Miroase in toata casa a ceapa si a ciupercute albe fragede. Mancarica de ciuperci are si marar .Adus din Romania la punga . Scrie mare MARAR TOCAT si face nota discordanta printre zecile de borcanase cu "Herbe de Provence", "Saveur de Normandie", etc.

Pe doamna Floriana Jucan am gasit-o mereu un pic misterioasa. Mi se parea o femeie frumoasa, puternica -povestea ei despre cum a reusit sa gaseasaca fondurile pentru revista Q m-a impresionat, o femeie parca vesnic indragostita , dar nu asa ca noi muritorii de rand ci CHIAR indragostita , fuzionata la maxim cu barbatii evident sus situati in ierarhia lumeasca , o femeie care vorbeste mereu despre Dumnezeu, in fine o femeie care place , care intriga , inteligenta si care pare sa le aiba pe toate. Ii citesc blogul. Doamna Jucan asculta -evident doar muzica clasica , viziteaza expozitii, merge la Opera Garnier,sta la un hotel de lux in Paris , mereu acelasi, mananca la restaurante de lux , se intalneste cu persoane pe care cei mai multi dintre noi nu o sa -i vedem in realitate niciodata.

Si iata surpriza . De fapt sunt mereu in garda descoperind diverse apropo de persoanele asa zise publice. Imaginea lor poate sa fie tare departe de cea reala. Dar de data aceasta , chiar in garda fiind , am fost tare dezamagita.

Doamana Jucan deschide Qmagazine cu un articol frumos ilustrat si colorat care descrie o petrecere aniversara a unui anumit domn Truica. Cum presa urlase cu cateva zile inainte ca personajul a cheltuit o avere cu onomnastica , cum ca a cantat acolo Patricia Kaas ,ca s-a mancat purcelus de lapte si alte cele, iata ca doamna Jucan invitata acolo tine sa ne spuna ea cum stau lucrurile de fapt. Articolul incepe cu o scurta biografia a acestui domn care dupa ce a facut Colegiul National de Aparare-se pare ca multi invata acolo lucruri esentiale de management , marketing, etc - a inceput sa investeasca in eoliene si in hamburgheri si iata la 40 de ani -dupa o trecere prin cabinetul lui Adrian Nastase -si nu oricum ci ca sef al cancelariei - tanarul in cauza e arhimiliardar si tine sa petreaca implinirea acestei frumoase varste alaturi de "colegi si prieteni".
Ei si aici urmeaza meniul. Aflam ca nu s-a mancat -asa cum grobienii de la celelalte ziare au scris - purcelus sau friptura la protap- ci ton rosu, somon , piure de nustiu ce si ca s-a baut apa Evian si Baudoit! da, oameni buni apa Evian , adica apa care aici e pe masa fiecarui biet om al muncii francez.Ar trebui sa ma extaziez in admiratie?A , sa nu uit si sampania ! Citesc stupefiata, intrebandu-ma de ce ar interesa pe cineva ce au ingurgitat aia acolo.Mai aflam cum s-au imbracat doamnele, ca era un cort in curte, ca erau orhidee pe masa si leduri in gradina.Foarte tare sarbatoritul cu pantaloni albi si pantofi negri. Punem pariu ca avea si ciorapi albi? Articolul se sfarseste printr-o imagine desprinsa din literatura, autoarea simtindu-se parca in Marele Gatsby. Aici trebuie sa spun ca are dreptate , pentru ca si acolo personajul era un imbogatit peste noapte. Si de, nobletea nu se cumpara cu bani...

Ai impresia ca Floriana Jucan a mancat o perioada din viata dumneai ceapa cu margarina si ca apoi cineva a luat-o frumos de manuta si i-a spus "draga mea, ce mananci tu nu e bine, iata trebuie sa manaci asta si asta, sa bei asta si asta, sa te imbraci asa si asa, sa asculti muzica asta , sa citesti cartile astea sa vorbesti numai cu oamenii astia si astia, asculta ce zic io ca zic bine!"Si parca de atunci tot ce spune , respira sau gandeste doamna Jucan se face conform acestor principii. Zic "ai impresia", pentru ca nu cunosc multe din viata dumneaei , incerc doar sa dau o definitie parvenitismului , hai sa zicem "superior ", ca si parvenitii sunt si ei de mai multe feluri.

Hai ca am oprit focul la mancarica si pot sa mai scriu. Cu multi ani in urma cunosteam o femeie de o rara noblete. Doamna Bratianu, sotia lui Uti Bratianu, din familia celebra cu acelasi nume. O doamna crescuta in anii interbelici in saloanele Bucurestiului, mai intai sotie de prefect al Capitalei , devine dupa represiunea din anii 50 , sotia domnului Bratianu, vaduv. Povestea lor incepe la Canal unde erau amandoi incarcerati si continua apoi la Cacica unde au domiciliu fortat si apoi ani si ani la rand intre-un apartament mic de doua camere din Tineretului unde a si murit.Cand am cunoscut-o avea cred peste optzeci de ani. Fuma mult. I-am adus odata un pachet de Rothmans -tigarile lungi fine, albe, dar mi-a zambit si mi-a zis "multumesc draguto ,dar mie imi place Snagovul".Tot ce spunea sau facea avea amprenta nobletii si a unei modestii fara limite. Odata ii explicam cum am fost la Sinaia la castel , incercand incurcata s a descriu castelul unde stiam ca ea fusese de atatea ori. M-a intrerupt zicand "lasa-l incolo de castel , zi-mi cum te-ai distrat si hai in bucatarie sa mancam o merdenea "

Mancarica e buna . Ar merge cu apa rece din Scheii Brasovului , unde mergeam periodic incarcata cu canistre . Un izvor natural , de mare adancime, un gust nemaipomenit care, da , imi lipseste....

Iubirea de sine

2010-07-16T02:58:00.000-07:00

Eram amandoua in fata oglinzii mari din baie.

Primele zile de toamna erau aurii si planuisem o plimbare de shopping intre fete intr-un oras apropiat. Eram ca mereu in situatii din astea -cand ai in fata o zi intreaga numai pentru tine, cand nu ai griji , cu o vreme splendida, bani suficienti pentru cumparaturi - intr-o buna dispozitie de inteles si ma "motam" atent in oglinda.
Aveam o fusta maronie de stofa cadrilata si un pulovar "en coeur' portocaliu -asa imi venise sa ma imbrac in ton cu frunzele si cu iarba. Ea era in negru complet si de , femeie fiind , nu puteam sa nu remarc talia extrem de supla, cam jumatate cat a mea ,bratele subtiri, coastele care se puteau numara,picioarele fine si obrajii inalti, supti .

Se privea in oglinda si dintr-o data mi-a simtit privirea. Trasaturile i s-au schimonosit intr-o grimasa si lacrimi rotunde au inceput sa i se rostogoleasca pe fata. "Uita-te si tu , sunt o grasa nenorocita!" In primele secunde nu am stiut ce sa spun. Mi se parea ca halucinez. Nu o cunosteam foarte bine , venise pentru cateva zile la noi si ramasesem blocata, intrebandu-ma pe moment daca glumeste sau nu. Dar pumnii stransi si lacrimile care nu mai conteneau m-au convins ca nu glumeste deloc. Eram in continuare amandoua in fata oglinzii si -directa fiind ii zic " cum poti vorbi asa uita-te si tu , hai uita-te in fata ta , ce vezi? Iti dai seama de diferenta dintre noi. Hai priveste , ii zic, daca tu esti o vaca , eu ce dracu sunt???"
" Nu, tu esti bine, tu esti frumoasa si slaba, eu sunt grasa si dezgustatoare, nu ma mai suport!"I-am raspuns scurt sa inceteze, sa nu manie pe Dumnezeu si sa se grabeasca sa iesim in oras. A incetat pe moment , dar in zilele ce au urmat , dupa orice pranz sau cina, devenea trista, ochii i se plecau grei, privea inainte si parca toata vinovatia lumii i se adunase in acei ochi.Cateodata alerga catre stepperul pe care il aveam in casa si facea rapid cateva zeci de minute de sport zicand "trebuie , trebuie, iar am bagat mult in mine!" O intrebam care e idealul ei de femeie. Imi spune Monica Bellucci.O femeie superba cu forme. Incerc sa fac o psihanaliza de salon intreband-o de copilarie, cum o apreciau parintii , prietenii, sotul, etc. Desi dupa mine toata vorbaria asta psihanalitica nu face decat sa ne tarasca si mai mult in trecut , nu face decat sa ne inversunam si sa dam vina pe diversi "nenorociti" care ne-au zis odata ca suntem grase. Ne-au zis asa pentur ca asa era. Sau ca asta era parerea lor. Cine a spus ca e rau sa fii dolofan? Daca am chef sa fiu grasa , o sa fiu grasa si asta e. Si tot eu o sa fiu, aceeasi, nu alta... II explic si imi marturiseste ca a inceput de cativa ani sa ia pastile de slabit. Marea majoritate a acestor pastile contin substante care accelereaza metabolismul, inhiba foamea si creeaza insomnii, stari de depresie pe termen lung. Practic nu mai esti tu insuti. Ii explic si zice ca in cazul ei , desi a incercat multe regimuri nu a reusit sa slabeasca.Si am inteles atunci ca nu mai e nimic de zis.

A nu Te iubi este un pacat capital. Pentru ca suntem facuti de Dumnezeu si zicand ca nu ne iubim si nu suntem bine e ca si cum am zice ca Dumnezeu a facut ceva ce nu e bine. Ceea ce e un nonsens.
Eu cred ca de aici vine tot chinul acestor femei si barbati care sfarsesc de regula tragic. Anii au trecut si am cunoscut multe asemenea femei. Una dintre ele ramasese fara par si unghiile i se rupeau, pielea i se cojea si capatase o culoare de ceara, alta se hranea numai cu regim si cu toate astea vomita dupa fiecare masa , fiind numai piele si os. Un coleg din Africa spunea "astia fac asta de prea mult bine, la noi nu exista maladia asta, suntme multumiti daca avem ce manca" .
Ce resorturi diavolesti te imping la a nu te iubi? Ce mecanisme hidoase , monstruoase se pot dezvolta in noi ,incat in loc de ne aprecia, de a ne dezvolta armonios, sfarsim in chip hidos , chirciti in dureri fizice sau psihice? Depresia alunga treptat orice Lumina si Iubire din suflet .
A iubi pe cineva numai pentru ca "arata bine " si a condamna pe ceilalti , a te uita cu dezgust la oamenii care "baga in ei sau au "burti transpirate ", iar mi se pare un pacat. Ca si cum daca ai imbatrani sau daca te-ai ingrasa ai fi lovita de nulitate. Si din pacate e atat de grav si atat de frecvent...

E aproape de pranz si e soare . Copiii se joaca pe plaja-superba trebuie sa fie copilaria pe malul marii-oamenii se misca alene pe trotoar, e vacanta pentru cei mai multi , deschid geamul si simt ca viata e frumoasa!

Despre pensie, politicieni si nebunie

2010-07-10T00:34:00.000-07:00

Dimineata o discutie pe facebook imi atrage atentia. O doamna Sava parca , citind un articol aparut pe blogul domnului Roncea referitor la "nebunia lui Basescu" -se extazia cu privire la acesta numindu-l "super omul, Omul , etc".Mi-a fost greu sa citesc ce spunea dumneaei pana la capat . Am simtit un vertij , greata si o senzatie de intoarcere in timp la lungile adunari pionieresti....

Totul a pornit de la o acuzatie a unor politicieni cum ca presedintele "le cam zice" si iata in opinia dumnealor asta ar echivala cu un suicid politic. De fapt o crima ,demersul domnului Basescu fiind cu atat mai interesant in opinia altora incat "acum nu ii mai pasa nu mai e legat de nimic si poate vorbi" , adica zice adevarul.

Pe de alta parte vine domnul Iulian Urban care"intelege" perfect situatia, ne explica cum vine treaba cu suptul ca o lipitoare de la stat si ce ingrozitor e socialismul si cum nu sunt bani de pensii si asta e si incheie trimfator ca pe el nu il afecteaza cresterea TVA -ului cu 5 la suta. Ne mai da si un exemplu acolo ca e ca intr-o familie, nu mai ai bani si gata! Ca astea ar fi resturile de la o masa.
Din nou vertij. Mi se strepezesc dintii!Pai cum adica? Evident ca orice crestere , scadere , etc nu va afecta niciodata un senator dar va afecta un batran pensionar, va afecta un profesor, va afecta un functionar .Dar stim , suntem obisnuiti -pe vremuri ni se explica cum ca trebuie sa mancam " rational" , din moment ce nu se gasea absolut nimic in galantare..

Unele din "adevarurile" domnului Basescu este ca "poporul roman vrea sa traiasca pe spinarea statului". Sau ca nenorocitii de romani vor sa iasa repede la pensie . Sau ca vor Doamne fereste salarii decente. Omul se dezlantuie pe la inundatii , de parca de asta ar fi vorba acum cand tara e sub ape.

Eu cred ca un om politic se judeca dupa realizarile sale. Dupa rezultate. Are o raspundere uriasa , de el depinde soarta tuturor. A isi permite de a acuza o natie intreaga ca nu vrea sa munceasca , mie una mi se pare o insulta. Chiar daca unii zic "da domnule asa e, le zice bine asta!" Ramane o insulta. O atitudine de sef de trib , nu o atitudine de politician modern care trebuie sa gaseasca solutii. Are idee cati asistati social sunt in Europa ? Si nu isi permite nimeni sa ii insulte.A spune din nou ca "cei de dinainte" au fost vinovati, alta imbecilitate. Noua , oamenilor de rand ni se rupe cine e vinovat, ni se rupe ca altii au fost "generosi " si iata nu mai sunt bani. Ni se rupe de unde vin acesti bani pana la urma. Exemplele de genul " e ca intr-o familie, etc " ne insulta inteligenta. Nu , nu suntem un popor de idioti!

Cred ca un om care a muncit o viata intreaga ca un bou are dreptul sa iasa la pensie si sa traiasca cu ajutorul ei. Cred ca un medic sau un profesor trebuie platiti cu mult mai mult decat in situatia de fata. Cred ca de ani de zile rezultatele acestei formatiuni politice in frunte cu domnul Basescu sunt nule! Chiar daca personal cred ca domnia sa a avut si are dorinta de a face ceva. Dar din pacate nimic nu a iesit. Doar un dezastru!

Nu avem nevoie de explicatii. Ei sunt pusi acolo de noi pentru ca am considerat ca pot face ceva pentru tara , ca putem scoate capul si noi la lumina, odata pentru totdeauna. Nu vreau un politician isteric care ne insulta, nu vreau un politician -carpa care incruciseaza bratele si da din umeri cum ca "nu mai sunt bani"-oribila ipocrizie care din nou e mai mult decat o palma pe obrazul unui popor care nu mai stie ce sa faca....Nu ma intereseaza ca "trebuie sa imprumutam, ca vom face apel la fondul X sau Y" . Asta e treaba politicienilor ,nu a noastra.

Un batran pensionar care nu avea bani nici sa treaca strada imi spunea "acum asteptam a doua transha!" -sperand ca se vor gasi bani si nu vor scadea pensiile.E treaba lui asta??? Sau sa plimbe nepotii in parc? Sau sa mearga intr-o excursie sa vada lumea? Sau sa se ingrijeasca de sanatate? Acasa -de preferinta- pentru ca un drum la spital in conditiile de fata cand acolo bate vantul si nimeni nu isi poate face cum trebuie meseria- ar echivala cu o moarte sigura. De fapt politicienii pot rasufla usurati. De pensionari "se ocupa" sistemul medical.
De douazeci de ani in Romania nu se face nimic. Si nu putem da vina doar pe romani .Nu s- a construit nimic, tot ce a existat a fost decapitat , distrus. Tara plange inecata in ape .

Si pentru a mia oara in istorie vine unul sau altul care "ne explica el " cum vine treaba . Pentru a mia oara ni se explica cum ca ne meritam de fapt soarta.
Poprul roman a ajuns in mana politicienilor ca o nevasta batuta de barbat. Tot ea o merita , tot ea e vinovata....