Intra in birou in viteza , desi secretara ii spuse sa astepte.Un barbat bine facut, imbracat impecabil,as zice "apretat". Tocmai ce discutam cu un alt coleg cardiolog la telefon si nu puteam sa il primesc chiar atunci.
"Va rog sa asteptati un minut, ii spun". Vad ca il deranjeaza , strange din dinti si iese la fel de grabit in sala de asteptare.
Peste scurt timp ies si eu sa il chem si il gasesc gesticuland pe hol. Mainile ii taiau aerul in viteza , vorbea aproape fara sa respire cu un coleg al nostru pe hol.
Il invit in cabinet si incepe prin a spune ca e de doi ani in concediu pentru depresie. Vorbeste sacadat si spune ca e din cauza serviciului. Precizeaza ca a lucrat la noi in spital si se mira ca nu il cunosc.
Nu avem timpul necesar sa vorbim despre cauzele depresiei in consultatiile pe care le facem inainte de operatie, insistam deobicei pe ceea ce se va intampla, sfatuim bolnavii sa lase tot deoparte si sa se concentreze pe ceea ce va urma , pentru a se recupera rapid.
Dar omul din fata mea incepe sa povesteasca.
Imi spune ca a fost dat afara din spital , desi nu era cu nimic vinovat. pentru ca, continua el, a descoperit si a semnalat mai multe nereguli in activitatea personalului din spital si iata ca tot el pica de vinovat. Incepe sa povesteasca cum ca doctorul X sau Y nu trateaza bine pacientii si le vorbeste urat, ca infirmierele nu respecta ce scriu doctorii in foaie si uita de tratament sau dimpotriva "adorm" bolnavii pentru a sta linistite noaptea, ca personalul de ajutor leaga bolnavii batrani de pat tot nopatea pentru ca asa pot iesi din salon, etc etc. Continua cu volumul de munca urias si ilegal a unor servicii unde sunt doar doua infirmiere la nu stiu cati bonavi in perioada de concedii , cu lipsa de atentie a directorului , cu lipsa locurilor la urgente, cu intarzierile datorate radiologului care nu vine la timp....
Nu vorbea cu rautate, ma uitam ca fiecare fraza parca il durea. Nu vorbea numai ca sa anunte un fapt ,ci parca ar fi cerut asa ca prin miracol o solutie. Transpirase si tremura de nervi si neputinta.
Ii raspund ca nu inteleg exact ce s-a intamplat cu el si zice "uitati, am fost dat afara pentru ca am semnalat toate astea , desi nu era vina mea!" Ma privea asteptand sa fiu de acord.
Dar eu am asa un impuls de a -i spune poate nonsalant "Si ce, oricum nu puteti schimba nimic, lasati-i in pace si apucati-va de trait viata dvs. Fie mergand in alt spital , fie facand pur si simplu altceva.
"dar nu e CORECT!" incepe el . E viata mea, e munca mea, eu vrea sa ma ocup de bolnavi. Si de ce sa plec daca e postul meu , nu e CORECT"
II zic sa fie rational, sa intelega ca nu poate schimba lumea.Ca da, trebuie sa ne adaptam ca sa nu murim, asta e.
Imi pica ochii pe tratamentul pe care il ia , o multime de medicamente contra depresiei. Dar depresia e de fapt modul lui de a gandi, de a se consuma pentru tot si pentru toate .
Se mira ca ii spun asta si eu repet "sunt atetea lucruri pe care noi nu le putem schimba, asa cum nu putem schimba anotimpurile si acum e iarna desi poate ar fi corect sa fie vara, intelegeti?"Il intreb daca are familie si zice da , nevasta si un fiu la liceu. Nu iese oricum din casa prea des , pentru ca nu se simte in stare.
Mai in gluma ma gandesc fara sa i-o spun ca nu a cunoscut sistemul medical romanesc !
Pleaca si in urma lui ma napadesc o multime de ganduri.
Odata demult radeam la o gluma a trupei "Divertis" unde se vorbea despre o persoana plina de defecte , dar se amintea tot timpul "totusi are cap fumos" . Si ma mai gandeam la o prietena a mea care pentru orice dobitoc sau dobitoaca gasea o calitate si pentru orice situatie imposibila o parte buna . Si poate ca asta cu "totusi are cap frumos " nu e o gluma, asa cum ma gandeam la douzeci de ani cand ne simteam destepti si plini de putere pentru orice....
Un sistem cu care nu te impaci il parasesti sau mori, asta e.
Asa e croita lumea...
Azi ma intalnesc cu niste colege si le intreb daca il cunosc pe domnul din consultatii.
Una zic "da stiu, un tip care vorbea tot timpul de rau, nu e el? "
Si celalalta adauga" Nu e ma , ala de l-au dat afara ca era mereu nemultumit?"
"Dar de ce era nemultumit, intreb eu?
" Nu stiu draga, diverse, mereu nu-i convenea ceva , nu mai tiu minte....."
"Va rog sa asteptati un minut, ii spun". Vad ca il deranjeaza , strange din dinti si iese la fel de grabit in sala de asteptare.
Peste scurt timp ies si eu sa il chem si il gasesc gesticuland pe hol. Mainile ii taiau aerul in viteza , vorbea aproape fara sa respire cu un coleg al nostru pe hol.
Il invit in cabinet si incepe prin a spune ca e de doi ani in concediu pentru depresie. Vorbeste sacadat si spune ca e din cauza serviciului. Precizeaza ca a lucrat la noi in spital si se mira ca nu il cunosc.
Nu avem timpul necesar sa vorbim despre cauzele depresiei in consultatiile pe care le facem inainte de operatie, insistam deobicei pe ceea ce se va intampla, sfatuim bolnavii sa lase tot deoparte si sa se concentreze pe ceea ce va urma , pentru a se recupera rapid.
Dar omul din fata mea incepe sa povesteasca.
Imi spune ca a fost dat afara din spital , desi nu era cu nimic vinovat. pentru ca, continua el, a descoperit si a semnalat mai multe nereguli in activitatea personalului din spital si iata ca tot el pica de vinovat. Incepe sa povesteasca cum ca doctorul X sau Y nu trateaza bine pacientii si le vorbeste urat, ca infirmierele nu respecta ce scriu doctorii in foaie si uita de tratament sau dimpotriva "adorm" bolnavii pentru a sta linistite noaptea, ca personalul de ajutor leaga bolnavii batrani de pat tot nopatea pentru ca asa pot iesi din salon, etc etc. Continua cu volumul de munca urias si ilegal a unor servicii unde sunt doar doua infirmiere la nu stiu cati bonavi in perioada de concedii , cu lipsa de atentie a directorului , cu lipsa locurilor la urgente, cu intarzierile datorate radiologului care nu vine la timp....
Nu vorbea cu rautate, ma uitam ca fiecare fraza parca il durea. Nu vorbea numai ca sa anunte un fapt ,ci parca ar fi cerut asa ca prin miracol o solutie. Transpirase si tremura de nervi si neputinta.
Ii raspund ca nu inteleg exact ce s-a intamplat cu el si zice "uitati, am fost dat afara pentru ca am semnalat toate astea , desi nu era vina mea!" Ma privea asteptand sa fiu de acord.
Dar eu am asa un impuls de a -i spune poate nonsalant "Si ce, oricum nu puteti schimba nimic, lasati-i in pace si apucati-va de trait viata dvs. Fie mergand in alt spital , fie facand pur si simplu altceva.
"dar nu e CORECT!" incepe el . E viata mea, e munca mea, eu vrea sa ma ocup de bolnavi. Si de ce sa plec daca e postul meu , nu e CORECT"
II zic sa fie rational, sa intelega ca nu poate schimba lumea.Ca da, trebuie sa ne adaptam ca sa nu murim, asta e.
Imi pica ochii pe tratamentul pe care il ia , o multime de medicamente contra depresiei. Dar depresia e de fapt modul lui de a gandi, de a se consuma pentru tot si pentru toate .
Se mira ca ii spun asta si eu repet "sunt atetea lucruri pe care noi nu le putem schimba, asa cum nu putem schimba anotimpurile si acum e iarna desi poate ar fi corect sa fie vara, intelegeti?"Il intreb daca are familie si zice da , nevasta si un fiu la liceu. Nu iese oricum din casa prea des , pentru ca nu se simte in stare.
Mai in gluma ma gandesc fara sa i-o spun ca nu a cunoscut sistemul medical romanesc !
Pleaca si in urma lui ma napadesc o multime de ganduri.
Odata demult radeam la o gluma a trupei "Divertis" unde se vorbea despre o persoana plina de defecte , dar se amintea tot timpul "totusi are cap fumos" . Si ma mai gandeam la o prietena a mea care pentru orice dobitoc sau dobitoaca gasea o calitate si pentru orice situatie imposibila o parte buna . Si poate ca asta cu "totusi are cap frumos " nu e o gluma, asa cum ma gandeam la douzeci de ani cand ne simteam destepti si plini de putere pentru orice....
Un sistem cu care nu te impaci il parasesti sau mori, asta e.
Asa e croita lumea...
Azi ma intalnesc cu niste colege si le intreb daca il cunosc pe domnul din consultatii.
Una zic "da stiu, un tip care vorbea tot timpul de rau, nu e el? "
Si celalalta adauga" Nu e ma , ala de l-au dat afara ca era mereu nemultumit?"
"Dar de ce era nemultumit, intreb eu?
" Nu stiu draga, diverse, mereu nu-i convenea ceva , nu mai tiu minte....."

De s-ar scrie o carte despre minusurile din sistem...Comedia Umană ar fi un joc de copii...
RépondreSupprimerDar lumea ar putea fi schimbată!
RépondreSupprimer"da-mi Doamne puterea sa schimb ce pot schimba,
RépondreSupprimerda-mi puterea de a accepta ca sunt lucruri ce nu le pot schimba,
si da-mi inteligenta de a face diferenta ..."
Din cauza asta Vişniec este atât de actual...
RépondreSupprimer